Revista VORNICENEANUL este o publicatie locala pusa în slujba fiilor satului Vorniceni. Fondatorii publicatiei îsi propun sa insereze în paginile sale un continut care sa vorbeasca despre fiii vornicenilor, cu viata si faptele lor.
Cel mai important element al unei comunitati, omul, de cele mai multe ori, este neglijat. Cinstirea si pastrarea memoriei fiilor satului Vorniceni pentru faptele si contributia lor în cadrul comunitatii sunt, de fapt, obiectivele majore ale acestei publicatii.
Revista apare online (www.vorniceneanul.ro) si in forma tiparita, trimestrial, la data de 28 ale lunii a III-a.
Redactia Stiri Botosani ureaza revistei o viata lunga in slujba cititorilor sai!
PLUGUL CU BOI, TRADIÈšIE APROAPE UITATÄ‚!
(Ion ISTRATE)
Am să consemnez, pentru a nu se uita, un obicei, o tradiÈ›ie pe care am cunoscut-o în satul meu natal: PLUGUL CU BOI. La noi, în Vorniceni, am trăit astfel de momente È™i pot spune ceva despre aceste obiceiuri din perioada sărbătorilor de iarnă. Recunosc că nu m-am documentat suficient sau nu m-am concentrat destul pentru a reda mai bine ceea ce doresc să transmit prin aceste rânduri scrise.
Urarea cu plugul tras de 12 boi este un obicei agrar prin excelență, destul de vechi, care se mai practică È™i azi, destul de rar, mai cu seamă în Moldova, în ajunul Anului Nou È™i, chiar, a doua zi de Sfântul Vasile.
La Vorniceni, grupul de urători ce organizau PLUGUL CU BOI era format din zece până la treizeci de bărbaÈ›i (flăcăi sau însuraÈ›i), care mergeau, doar, la câteva case anume alese. Spun că mergeau doar la câteva case, È™tiind aceasta de la tatăl meu, Vasile a lui Mihai Istrate, fiind unul din cei care iniÈ›iau un astfel de alai, fiindcă uratul cu Plugul cu boi este atât de complex ca organizare È™i antrenau atâtea forÈ›e È™i resurse materiale, încât nu-È™i permiteau a opri peste tot. Uratul cu Plugul cu boii, mai degreabă, era un fel de demonstraÈ›ie stradală, prin locuri È™i curÈ›i foarte largi ale gospodarilor È™i fruntaÈ™ilor satului.
Fără a vorbi de momentele pregătitoare ale acestui obicei, voi reda în continuare câteva aspecte organizatorice È™i care, cred, vor lămuri multe caracteristici ale acestei tradiÈ›ii. Principalele componente ale structurii grupului erau:
1) trei cai frumoÈ™i (albi sau negri) cu năframe roÈ™ii sau tricolore la căpestre, încălecaÈ›i de câte un flăcău: primul, cel din fruntea alaiului, avea în dotare o prăjină cu care facea măsurătorile pe teren (câmp), al doilea cu un caiet mare (registru) È™i creion È›inea evidenÈ›a măsurătorilor, suprafeÈ›elor ce vor semănate È™i al treilea cu un sac sau o traistă (cu grâu, cereale) cu baiera trecută pe unul din umeri È™i avea rolul de semănător;
2) un plug tras de 6 perechi de boi (plug cu 12 boi) È™i însoÈ›it de opt flăcăi – unul la coarnele plugului, câte unul la fiecare pereche de boi È™i unul cu un o năframă în fruntea primelor perechi de boi cu rol de a dirija pe unde să se tragă brazda;
3) È™apte flăcăi aveau următoarele roluri: unul spunea urătura, unul purta È™i agita un clopot mare, alÈ›ii cinci erau dotaÈ›i cu harapnice din piele È™i aveau rolul de a prevesti apropierea urătorilor È™i, nu lipsit de importanță, să înconjoare mereu grupul pentru a asigura paza È™i a realiza spectacolul alaiului prin pocnetul bicelor.
4) trei flăcăi, dintre cei mai serioÈ™i, aveau grijă să strângă banii È™i colacii oferiÈ›i de gazde.
(Continuare pe www.vorniceneanul.ro)
