Angajatorul poate apela la concedieri in cazurile in care sunt motive economice, tehnologice sau structurale, dar el poate lua prima masura daca doreste sa reia activitatea si sa o continue cel putin in aceleasi conditii de rentabilitate. Desigur, se are in vedere si pastrarea fortei de munca. Sunt firesti aceste drepturi, intrucat angajatorul are prerogativa organizarii si functionarii unitatii conform art. 40 alin. 1 lit. a) din Codul muncii.
Trebuie remarcat faptul ca suspendarea contractului individual de munca este o posibilitate de actiune a angajatorului, o chestiune subiectiva ce tine de atitudinea lui; el are doua posibilitati - sa dispuna suspendarea sau sa nu o dispuna - , nefiind obligat de lege.
Este bine de retinut din cod ca angajatorul nu are aceleasi doua posibilitati in ceea ce priveste intreruperea activitatii – sa intrerupa, ori sa nu intrerupa activitatea - , legiuitorul recunoscand doar dreptul obiectiv al angajatorului de a intrerupe activitatea pentru anumite motive, masura privita in sens pozitiv, ca modalitate de depasire a unor momente dificile, a unor perioade de criza economica si financiara, ori de imbunatatire a organizarii muncii, de schimbare a tehnologiilor ori a echipamentelor de munca.
In cazul intreruperii temporare a activitatii angajatorului, perioada suspendarii contractelor individuale de munca nu este limitata; ea va dura pana la incetarea cauzei care a determinat-o.
De mentionat este faptul ca nimic nu garanteaza salariatilor ca somajul tehnic nu precede concedierea colectiva a acestora.
In concluzie, somajul tehnic este o varianta mai blanda a concedierii colective dar nu o garantie de evitare a acesteia ci doar o speranta - mai mult sau mai putin realista. (Avocatnet.ro)
