-Presa titrează tot mai des despre exodul medicilor, despre secţii ale spitalelor din ţară închise din lipsă de specialişti. Cum se resimte această situaţie din interiorul sistemului?
-Mi-e greu să mă pronunț per ansamblu, având numai experiența capitalei, unde există din fericire destui medici, fie că vorbim de specialiști sau rezidenți. Din ce am văzut până acum, pleacă foarte mulți însă. Sunt studenți care termină medicina aici și nici măcar nu iau în calcul rămânerea în țară, plecând în Franța, Germania, Anglia sau alte țări în care consideră că pot face performanță, pot câștiga mai bine și pot duce vieți mai frumoase. Sunt rezidenți care încep aici și pleacă pentru un stagiu afară; gustând din experiența aceea, mulți nu mai vor să se întoarcă. Sunt rezidenți care termină pregătirea aici și nu-și găsesc post potrivit pe nicăieri, considerând că provincia ar fi o decădere profesională, privatul nu ar asigura un trai relativ decent iar statul nu prea scoate posturi, mai ales în spitalele mari din București. Scoatem cei mai mulți absolvenți de medicină și exportăm cei mai mulți medici, bucurând realmente statele europene din vest și întristându-ne pe noi.
-Aţi rămas în ţară. Care este întrebarea potrivită: De ce? Sau pentru cât timp?
-Sunt potrivite ambele întrebări. De ce? Aparent din naivitate. Fac parte din generația naivilor care mai cred în schimbare, care speră că lucrurile se vor îndrepta, că sistemul se va îmbunătăți, că spitalele vor fi pline de medici minunați ce vor lucra în condiții optime, pe salarii motivante. În curând voi merge într-un liceu să le vorbesc unor elevi despre medicină; sunt mulți de la biologie care vor să devină medici și mințile le sunt cumva tulburi. Vreau să le spun sincer părțile bune și rele, chiar cu recomandarea de a rămâne în țară. Dacă nu o mână de oameni proaspeți și bine intenționați va aduce schimbarea atât de necesară, atunci cine? A doua întrebare îmi strânge inima. Pentru cât timp? Aș vrea să pot spune că până la sfârșitul carierei de medic, dar cum nesiguranța plutește în orice, nu am de unde să știu. Acum sunt aici. E tot ce contează.
-Ce sistem de sănătate de peste hotare vi se pare cel mai bine pus la punct şi pentru care aţi renunţa la România?
-Franța, Anglia, Germania dețin sisteme bine puse la punct, dar toate au și dezavantaje. Un medic de aici va alege o țară ținând cont de numeroase variabile: oraș, spital, oameni, limbă, salariu. Acestea contează mai puțin pentru un stagiu limitat, dar enorm pentru perspective îndelungate, chiar cu caracter de permanență. Sunt și medici care pleacă, nu se adaptează și se întorc. Eu am refuzat un an de cardiologie în Carcassonne (Franța) pentru că eram implicat în alte proiecte și n-am putut să mă rup de acolo, dar recomand oricui o experiență în afară. Țin constant legătura cu unii colegi plecați și în țările amintite se face o medicină la care noi, momentan, doar visăm. Asta-i realitatea.
-Este frumoasă meseria de medic în România? Aveţi vreun regret că aţi ales-o sau a existat un moment când aţi fost pe punctul de a renunţa?
-Regrete nu am. Recunosc, am fost pe punctul de a renunța după numai câteva luni de rezidențiat. Lucram pe o unitate de terapie intensivă de coronarieni, mi se părea foarte greu totul, ajungeam acasă obosit și trebuia să lucrez la alte proiecte pentru a mă întreține, neavând niciun sprijin material din partea părinților. Ușor ușor, lucrurile s-au aranjat. Am depășit acel moment dificil, mi-am pus la punct alte capitole, am îmblânzit o mare parte din cardiologie, am devenit mai stăpân pe mine și am început să mă bucur de fiecare clipă. Culeg povești din spital, întâlnesc oameni fabuloși care se schimbă grozav de la internare până la externare, am colegi care generează atmosfere prietenoase și fac gesturi mărețe în fiecare zi. Cum să mai am regrete?
-Pe lângă fotbal şi politică, românii se "pricep"şi la medicină. Ce le recomandaţi celor care se tratează după Google şi amână foarte mult vizita la medic?
-Pacientul slab informat nu e un pacient ideal. Pacientul foarte bine informat nu e un pacient ideal. Mulți vin la medic cu diagnosticul preluat din lecturări pe site-uri sau pe diverse forum-uri, medicul devenind un fel de second opinion, după Google. Nu exagerez, aceștia sunt puțini. Unii cred că au ce are și vecinul, unii își pun singur diagnostice, alții au încredere în personaje stranii ce nu dețin pregătire medicală și promovează idei nocive. În cazul unui nodul la sân, amânarea poate fi tragică; dacă acolo e cancer și diagnosticul a fost întârziat pentru că anumite voci susțin că mamografia este periculoasă sau că neoplasmul de sân se vindecă oricum de la sine, pacientul are numai de pierdut, putând veni la medic când deja este în stadiu cu metastaze, mult prea târziu. Dreptul la informare este deținut de oricine, dar trebuie să avem grijă de unde ne extragem informațiile, mai ales pe cele medicale. Am colegi care comunică și scriu pe Facebook sau pe blog-uri, făcând-o profesionist, clar, sincer. Ei pot fi surse suficiente pentru o educație medicală excelentă. Iar mersul la medic trebuie să devină ritual, obișnuință, pentru a depista la timp bolile.
-eusuntv.ro este blogul pe care l-aţi crescut frumos şi rapid. Cum va alegeţi poveştile pe care le transmiteţi mai departe şi care au atât de mult succes?
-Scriu povești din spital, încerc să lămuresc niște chestiuni, să informez bine oamenii. Sunt departe de adevărul absolut, care oricum nu există în medicină și nicăieri în alt domeniu, dar încerc să mențin opinii echilibrate. Scrisul pentru mine e și o formă de a genera un oarecare calm în mări proprii destul de agitate, pentru că activitatea de medic e una care naște multă uzură, îndeosebi psihică. Pe lângă subiectele pur medicale, practic narațiunea creativă și cred că orice viață e practic o colecție de povești. Pe multe le văd și le descriu, pe altele le inventez dintr-o suflare.
-Ce le transmiteţi medicilor români care muncesc în străinătate şi nu îşi doresc să se mai întoarcă niciodată în ţară?
-Fiecare om trebuie să aibă grijă de viața sa. În drumul nostru, alegerile sunt extrem de importante. Unii aleg aparent ușor să plece. Unii pleacă după suferințe teribile. Dacă le e mai bine unde au ajuns, e minunat. Le transmit numai gânduri bune.
Un material de Gabriela Iordan, pe gazetaromaneasca.com
