Când domnul Cristian Tudor Popescu vorbește la TV duc degetul arătător de la mâna dreaptă la gură și "strig" la cei din casă... șiiit... vreau să aud ce spune... liniște !!!
Admirația mea pentru domnul Cristian Tudor Popescu era la superlativ.
Dar, într-o seară... șiiit... liniște ! și am dus degetul la gură. Și începe domnul Cristian Tudor Popescu să comenteze o statistică; redau din memorie: "Cum e posibil să avem 18.300 de biserici, 4.700 de școli și numai 425 de spitale...". Și dă-i, și dă-i cu B.O.R.u`, cu catedrala, cu afacerile, cu patriarhul... M-am întristat, gata-gata să cad în deznădejde. (dar deznădejdea este păcat împotriva Duhului Sfânt.)
Domnule Cristian Tudor Popescu ce ați vrea ? 18.300 de spitale și 425 de biserici ? Dacă ar da "boala lu` Calache" în poporul român nu am avea nevoie de atâtea spitale. Imaginați-vă că ar fi atâta popor în spitale câte persoane merg duminica la biserică. Ar însemna că suntem un popor de bolnavi, lipsiți de Dumnezeu, fără nici o speranță !
Aici o pomenesc pe doamna Monica Pop care s-a arătat indignată că în spitalul de oftalmologie din București, unde este directoare, s-a amenajat o capelă și dumneaei nu știa !!! Treceți doamnă mai des pe la spital că uitați ce “nenorocire se-ntâmplă dacă stați prea mult prin studiouri TV.
Biserici construim de aproape 1000 de ani pe când școli și spitale de vreo 200. D-aia sunt atâtea biserici ! Primele spitale din țara noastră au fost amenajate pe lângă mânăstiri și se numeau "bolnițe". Mitropolitul Veniamin Costache a înființat primul spital organizat și prima "spițerie" adică farmacie. În aceste bolnițe erau aduși bolnavii netransportabili sau în fază terminală cum am spune noi azi. Primele spitale au fost pe treptele bisericii și acum ne indignăm că se așază o capelă într-un spital unde un om, poate disperat, vrea să se închine.
Biserica "trâmbițează" de vreo două generații despre problema natalității și nimeni nu o ia în seama. Biserica îndeamnă; nu faceți avort și ce răspuns primim ? "Ne-am emancipat"... "Biserica e depășită".
Școlile se desfințează singure că nu mai au elevi.
Când se repară o biserică, încep critici... "cu banii ăia se dădeau atâtea pensii, sau se măreau salariile la medici, sau se utilau atâtea spitale. Uite unde se duc banii noștrii ! trebuia să ne întrebe și pe noi !":
Când se zidește o biserică... "se puteau face atâția kilometri de autostradă sau atâtea școli, sau grădinițe, sau se puteau mări cu 50% salariile profesorilor". Pentru toate neîmplinirile din țara asta sunt de vină popii... mama lor de popi... cu biserica lor cu tot.
Eu cred că treaba Bisericii și a preoților este să ridice și să repare biserici, iar un preot e dator să-și îngrijească locașul de cult și să-l transmită generațiilor viitoare.
Ministerul învățământului să facă școli, ministerul sănătății să zidească spitale, ministerul transporturilor să asfalteze și să facă autostrăzi, fiecare să-și facă treaba lui acolo unde e pus. Ce vină am eu că-mi repar biserica, unde slujesc de 34 de ani, iar spitalul din orașul Budești aflat la 3 km. a fost închis ?
Biserica a fost și a rămas mama școlilor și spitalelor din țara asta. Treptele bisericii au fost pe rând bănci de școală și paturi pentru bolnavi. Primele tipărituri în limba română s-au făcut de oamenii Bisericii ca diaconul Coresi, Mitropolitul Antim Ivireanul, Ieromonahul Macarie și alții. Datorită Mitropolitului Andrei Șaguna, în Ardeal, la sfârșitul sec. al-XIX-lea, nu era nici o persoană analfabetă, toți știau să-și scrie numele și să citească seara o rugăciune. Nu degeaba Nicolae Iorga a scris Istoria Bisericii Românești identificând neamul românesc cu Biserica Ortodoxă. Spiru Haret, în reforma învățământului de la începutul secolului XX, a trecut patru materii obligatorii; limba română, matematica, istoria și religia.
Zidirea unei biserici a înflorit arhitectura, meșteșugurile, în interiorul bisericilor și mânăstirilor s-a pictat, s-au făcut broderii, sculpturi s-au dezvoltat meserii.
Domnule Cristian Tudor Popescu, aprecierile dumneavoastră la adresa preoților mă întristează și mă neliniștește profund ca slujitor onest al Bisericii (chiar dacă nu vă interesează) și nu vă fac cinste ca intelectual. Chiar dacă cineva nu crede în Dumnezeu, trebuie să accepte ideea că poate exista și dacă nu acceptă nici aceasă rațiune ar trebui să aibă decență față de niște oameni care -zic eu- majoritatea sunt de bună credință. Plecați prin parohiile de țară domnule Cristian Tudor Popescu, luați cunoștință cu problemele Bisericii, frământările preoților și apoi emiteți o opinie.
Cu sinceră parere de rău de acum înainte n-am să mai duc degetul la gură să se facă liniște în casă când veți vorbi, prin telefon, la televizor.
Preot Paroh Nicolae Trușcă
Parohia Negoiești
