Apoi, brusc, ceva m-a tras repede, repede inapoi pana cand m-am intors in corpul meu.. Am inceput sa simt din nou durerea. Atunci am inceput sa plang. Paramedicii au incercat sa ma consoleze si sa vorbeasca cu mine.. El nu stiau motivul pentru care plangeam.. Am plans si pentru ca nu am vrut sa mai vin inapoi. Am incercat chiar sa inchid ochii pentru a ma intoarce acolo, dar nu a mers. De atunci. Nu mai am nici o teama legata de viata de apoi".(Anonim)
"S-a intamplat in aprilie 1997. Imi amintesc cum bataile inimii mele au incetinit ritmul pana cand s-au oprit de tot. Desi aveam ochii inchisi, am inceput sa vad din nou, ca si cum sufletul meu iesea prin pleoape. Eram uimit de cat de clar puteam sa vad totul si eram fascinat de claritatea si intensitatea culorilor. Am realizat ca vederea mea era cumva in cerc. Practic, vedeam ca si cum aveam ochi la spate. Atunci am realizat ca am murit. Dinspre usa camerei a intrat o lumina stralucitoare. Am fost proiectat intr-un spatiu ce parea infinit.
Totul era puternic luminat in cel mai intens violet pe care l-am vazut vreodata. Am observat acuitatea simturilor mele. Puteam auzi tacerea. Cum am trecut in acel spatiu, am observat si alte fiinte (nimeni cunoscut) – erau ca niste globuri aurii de lumina, individuale, dar legate totusi, de un fir subtire. Acel fir subtire apartinea, cumva Lui Dumnezeu. Este important de mentionat ca nu auzeam voci, era ca si cum percepeam cuvinte in mintea mea sau vedeam totul ca pe ca o naratiune. Primeam rasuns la orice antrebare-gand, inainte sa intreb. Am inteles ca timpul nu exista. Ca universul nostru este unul dintre multe altele. Ca aceste universuri se supun unor legi fizice diferite.
Urmatoarea lege/regula este ca Dumnezeu nu poate fi dovedit prin niciun mijloc stiintific. El este deasupra lor. Pentru a experimenta cu succes existenta umana, trebuie sa gasesti singur calea de contact cu Dumnezeu. Credinta este motorul de cautare.
Am invatat ca oamenilor buni li se pot intampla lucruri rele. In cazul in care nimic rau nu ni se intampla, ramanem in esenta aceeasi. Nu mai evoluam. Secretul sta in ceea ce noi numim timp. Pe celalalt taram timpul nu exista. Cand noi experimentam durerea si tristetea aici, dincolo, in marea schema a lucrurilor, acestea cantaresc pretul unei milisecunde- explcatie pentru a intelege toti muritorii. Am inteles ca aceste dureri sunt doar imprejurari care inlesnesc evolutia si cunoasterea. Dincolo vom lua cu noi doar un bagaj – amintirile experientelor traite. Tot ceea ce nu am experimentat, vom experimenta – avem la dispozitie o eternitate ca sa o facem".
Citeste mai mult pe garbo.ro
