Există un interes al Bisericii în această chestiune? Ce consecinţe ar putea avea apariţia iniţiativei private în cazul cimitirelor? Care sunt considerentele legale şi care este situaţia în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei? Sunt doar câteva dintre întrebările la care ne-a răspuns pr. ic. stavr. Marian Timofte, consilier în cadrul Sectorului administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Iaşilor.
-În ultima perioadă, în presă a existat o controversă legată de un aşa-zis interes al Bisericii Ortodoxe Române de a deţine monopolul în ceea ce priveşte administrarea cimitirelor. Au fost voci care au spus că Biserica ţine cu tot dinadinsul să nu se schimbe reglementările în vigoare referitoare la această chestiune. Care este adevărul?
-Am tot citit despre dezbaterile care au încins din nou spiritele în anumite medii ale presei româneşti, insistându-se aproape obsesiv pe un anumit interes economic. Nejustificat şi fără nicio logică, s-a tot insinuat faptul că Biserica se opune săvârşirii slujbelor în cimitirele private şi, în general, este împotriva cimitirelor private, din cauză că acestea ar intra în concurenţă cu veniturile pe care le-ar realiza Biserica. Este cât se poate de fals şi foarte simplu de observat că lucrurile nu stau aşa. Pentru că intenţia înfiinţării cimitirelor există doar în mediul urban. Biserica, prin parohii şi mănăstiri, administrează cimitire exclusiv în mediul rural. Iar, la ţară, preotul din parohie nu percepe niciun ban când pune la dispoziţie enoriaşilor un loc de veci din cimitirul satului. În oraş, lucrurile stau altfel. Cimitirele sunt administrate de autoritatea publică locală şi, în cazul înfiinţării cimitirelor private, acestea ar intra într-o concurenţă în privinţa banilor cu statul, în niciun caz cu Biserica.
Apoi, legat de interesul economic, banii merg către serviciile funerare. Sunt, cum se ştie, şi în Iaşi, şi în mai toate oraşele mari din ţară, sute de firme de pompe funebre. Aceste firme, într-adevăr, realizează şi cumulează venituri interesante, pe care le obţin de la clienţii care înţeleg să li se adreseze pentru servicii funerare. Ţin să precizez că la nivelul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei nu există nicio firmă de pompe funebre. Încât, repet, insistenţa de a pune în relaţie reacţia Bisericii vizavi de cimitirele private cu teama de a i se reduce din venituri este ilogică, incorectă, nu are niciun fel de fundament, niciun fel de raţiune.
-De ce consideră Biserica Ortodoxă că nu este potrivit ca cimitirele să devină o afacere?
-Problema cimitirelor private este privită cu reticenţă, cu rezervă de către BOR, iar Mitropolia Moldovei şi Bucovinei respectă hotărârile Sfântului Sinod, care fac referire la această chestiune. Este vorba despre trei hotărâri, din februarie, din iulie şi din octombrie 2012, care vizează partea duhovnicească sau aspectele practice ale acestei chestiuni. Iar această parte duhovnicească stă în legătură cu percepţia existentă în spiritualitatea ortodoxă, conform căreia cimitirul este asimilat unui loc sacru. Or, în momentul în care un om de afaceri organizează un cimitir privat, pentru el acesta nu va însemna niciodată un loc sacru, ci sursa lui de bani. Este un business şi nimic mai mult, iar Biserica creştină nu poate rămâne nepăsătoare faţă de posibilitatea tratării cu lipsă de respect a ceea ce se consideră a fi sacru. Pentru că acolo credincioşii merg şi stropesc cu agheazmă mormintele în ziua de Bobotează, aprind lumânări de Înviere, la mormintele strămoşilor, iar preotul, în afară de slujba înhumării, este chemat la parastase sau să sfinţească crucea de la mormânt. Apoi, în perioada cuprinsă între Paşti şi Pogorârea Sfântului Duh, în funcţie de obiceiul locului, preotul este chemat să facă acele pomeniri la morminte, cunoscute în popor sub denumirea de Paştile blajinilor. Aşadar, nu ne este indiferent faptul că, la un moment dat, un afacerist privat ar putea fi lipsit de consideraţie faţă de toate aceste lucruri.
Cimitirele, administrate fie de primării, fie de biserici
-Dincolo de reglementările acestea de ordin intern ale BOR, care sunt argumentele legale care îndreptăţesc Biserica să se opună înfiinţării cimitirelor private?
-Există Hotărârea de Guvern 955/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 660/22 iulie 2004, care poartă denumirea de Regulamentul cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de administrare a domeniului public şi privat de interes local. La titlul Organizarea şi funcţionarea cimitirelor, la art. 22, alineatul 2 se spune, textual, că
serviciile necesare colectivităţilor locale sunt asigurate în sistem privat de către unităţile parohiale, iar în sistem public prin cimitirele de stat/locale“. Este cât se poate de clar. Nu există în acest act normativ nicio prevedere în legătură cu cimitirele private.
Şi mai există un act normativ, este vorba de Ordinul ministrului Sănătăţii, nr. 261/1982, care, deşi mai vechi, se află încă în vigoare, şi care stabileşte, la art. 4, dreptul exclusiv al administraţiilor publice şi al unităţilor de cult de a administra cimitire:Înhumările şi reînhumările se fac numai în cimitirele administrate de comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare municipale, orăşeneşti şi comunale, precum şi în cimitirele aflate în proprietatea organizaţiilor de cult recunoscute potrivit legii“. S-a comentat că la acea vreme nu se putea pune problema unor iniţiative private. Aşa este, însă acest ordin este încă în vigoare, nu a fost abrogat.
Cadrul legal pe baza căruia s-ar putea face solicitarea înfiinţării unor cimitire private este prevăzut doar într-un proiect de lege din 2009, care, deocamdată, a trecut doar prin Camera Deputaţilor. Patriarhia Română, precum şi forurile superioare ale altor culte din cele 18 recunoscute în România au depus mai multe amendamente. Există un istoric interesant al acestui proiect de lege până la ora actuală, dacă ne gândim că suntem în al patrulea an de când se tot dezbat articolele şi amendamentele aduse. Aşadar, există în acest proiect prevederi legate de înfiinţarea cimitirelor private, dar, atenţie, el nu a devenit încă lege în vigoare. Încât, singurele reglementări legale în prezent sunt cele pomenite mai sus şi nu permit această posibilitate.
-Şi totuşi sunt câteva oraşe în ţară unde există cimitire private, în Bucureşti, Hunedoara. A existat o tentativă neconcretizată chiar şi la Botoşani. Ce se întâmplă acolo, cum funcţionează?
-Conform reglementărilor, funcţionează ilegal. Nu ştiu pe ce bază legală administraţiile locale au autorizat existenţa unor astfel de cimitire private. În mod surprinzător, la Botoşani, dl. viceprimar Viorel Iliuţă spunea că nu are cadrul legal pentru a respinge o astfel de iniţiativă privată. Eu l-aş întreba, dimpotrivă, care este cadrul legal pe baza căruia ar putea autoriza?
-Slujesc preoţi ortodocşi la slujbele de înmormântare în aceste cimitire private?
-La nivelul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei nu avem cunoştinţă de existenţa unor cimitire private. În celelalte oraşe din ţară nu ştiu ce se întâmplă, dar am înţeles că în Bucureşti merg preoţii să slujească.
-Preoţilor din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei nu li se permite oficierea de slujbe în cimitirele private. Există o reglementare internă în acest sens?
-Nu am transmis textual acest lucru, pentru că nu am avut obiectul unei asemenea circulare, neexistând cimitire private. Am transmis, însă, conţinutul, în esenţă, al hotărârilor Sfântului Sinod, care se referă la această problemă şi în care se exprimă reţinerea Bisericii faţă de cimitirele private.
Material complet pe
Ziarullumina.ro
