De ce i-au scos partidele "la înaintare", în ordine aproximativ cronologică, pe "greii" Viorel Hrebenciuc, Miron Mitrea, Ilie Sârbu, Ecaterina Andronescu, Dan Radu Ruşanu, Relu Fenechiu, Mariana Câmpeanu, Monica Iacob Ritzi, Sorin Roşca Stănescu, Ioan Adam, ca să-i numim doar pe unii dintre cei mai redutabili candidaţi ori membri ai speciei politice a lui "homo fraudensis"?
Erau cei numiţi exemplele de civism şi moralitate prin care partidele doreau să-şi promoveze doctrina şi programele, să ne câştige (însele) încrederea, ori, cei în cauză, aveau nevoie de vizibilitatea publică pentru a abate atenţia de la mizeriile în care s-au scufundat? Ei şi găştile lor politice. Ceea ce, în caz afirmativ, se cheamă propagandă de diversiune şi intoxicare informaţională, cu corolarul şi rezultatul: "război politic împotriva poporului român".
De ce şi în ce scop? Pentru ca, în spatele perdelei de fum ţesute din aşa-zisele nobile idealuri ale democraţiei, în diversele ei culori politice (social-democrate, liberale, conservatoare, naţionaliste –române ori maghiare- ecologiste etc. etc.), infrastructurile criminale transpartice să poate lucra în linişte pentru prosperitatea familiilor politice organizate ca veritabile clanuri mafiote. Am mai spus-o, dar trebuie reiterat: "Familiile politice sunt cancerul democraţiei şi inamicul statului de drept în România".
O asemenea concluzie gravă conduce la un nou set de probleme. Ce sunt posturile de televiziune care impun atenţiei publice astfel de repere politice, morale şi civice? Sunt ele în serviciul presei, "câine de pază al democraţiei"? Sau, dimpotrivă, au devenit armele unui război psihologic, prin care se destructurează capacitatea unei naţiuni de a înţelege corect realităţile, de a judeca raţional evenimentele şi a decide liberă opţiunile?
O persoană, a cărei onestitate nu cunosc să fi fost contestată şi de a cărei bună credinţă nu am motive să mă îndoiesc, îmi relata cum un personaj din specia politică a lui "homo fraudensis", după ce a fost "adecvat moderat" de un om de televiziune, ajuns, ulterior, şi el senator, a "uitat" în studio o pungă cu bancnote, pe care amfitrioana, căci era de "sex frumos", a luat-o cu gingăşie, mare drag şi radiind de o nedisimulată bucurie. Ce ne demonstrează acest exemplu? Că numai o presă coruptă este deschisă aplicaţiilor de demagogie politică la care, noi cetăţenii, suntem zilnic supuşi de politicieni şi ziarişti, şi unii, şi alţii corupţi. Părtinirea unor aşa-zişi gazetari, analişti, moderatori, producători şi invitaţi ai lor este atât de evidentă, până la o ostilitate greţoasă, care compromite până şi ideea de presă.
Până într-o seară, un fost director al unui serviciu naţional de informaţii ne-a obişnuit a fi consultantul televiziunilor şi invitatul cu "mare expertiză" în tot ceea ce alţii nu se pricepeau. La ştirile dimineţii, aflăm că domnul Cătălin Harnagea este percheziţionat în afacerea de mare corupţie politică "E.A.D.S", într-un lot de alte câteva zeci de persoane, care include şi sonorele nume ale oamenilor de afaceri Dorin Cocoş (fost consort al candidatei la preşedinţia României, Elena-Gabriela Udrea) şi Nicolae Dumitru, mai bine cunoscut ca "Niro", deţinătorul unui holding şi al monopolului pe un anume segment al relaţiilor de afaceri cu China. Afacerea "E.A.D.S." şi altele, pe acelaşi calapod, sunt "causa causorum" pentru care România nu a fost, încă, admisă în spaţiul Schengen şi nu este un membru credibil al familiei euroatlantice.
Frăţia criminală a lumii politice, a oamenilor trecuţi prin serviciile secrete, şi/sau chiar din interiorul acestora, promovarea onorabilităţii infractorilor de către presa coruptă, protecţia cumpărată de la magistraţi, poliţişti, vameşi şi perceptori, acesta este melanjul sufocant al smârcului din care trebuie scoasă o ţară, ţara noastră, România.
Ţara întreagă este dimensiunea reală a flagelului, iar ceea ce ne este dat să vedem nu este decât o parte infimă a dezastrului, chiar dacă cifrele prejudiciilor sunt ameţitoare. Dintr-un singur foc, o singură manoperă de trafic de influenţă, doi lideri majori ai social-democraţilor, Ilie Sârbu şi Viorel Hrebenciuc, sunt inculpaţi în aceeaşi cauza, având ca obiect retrocedarea ilegală a 90.000 de hectare de munţi şi păduri, cu un prejudiciu de aproape 400 de milioane de euro. Câte asemenea alte prestaţii de trafic de influenţă au mai fost?
Timid, cu jumătate de gură şi condeiul tremurând, cineva a încercat, apoi a renunţat, să deschidă subiectul "mafiei traspartinice şi transnaţionale a medicamentelor". România este şi ţara farmaciilor. Reţelele criminalităţii organizate din domeniul asigurărilor de sănătate şi al medicamentelor administrează un "business" care ne scoate anual din buzunare, fără fiscalizare, cel puţin 5.000.000.000 (cinci miliarde) euro.
Şi chestiunea arzătoare a sănătăţii poporului, a achiziţiilor şi deficitelor de medicamente (deşi se importă în cantităţi care permit reexportul!) este pe agenda unor redacţii specializate ale televiziunilor. Ziarişti, politicieni, directori de case de sănătate, medici şi patroni de reţele farmaceutice dezbat, dezbat furtunos, într-o regie uneori tragicomică, în timp ce pe ecran curg imagini zguduitore ale mizeriei şi suferinţelor sistemului sănătăţii publice. Tot o perdea de fum! Când se va destrăma?!
Nu trebuie să ne bucurăm sau să ne întristăm de absenţa în viitor a unor politicieni de pe ecranele televizoarelor. De dincolo ne vor invita pe blogurile personale, în încercarea de a ne convinge că sunt nevinovaţi. Între timp, cei aflaţi pe "lista de aşteptare" vor continua să ne salute în fiecare zi sau seară.
Nu vor mai veni în "prime time" Ilie Sârbu şi Ioan Adam? Mai sunt şi alţii din falanga social-democraţilor: Dan Şova, Gabriela Vrânceanu Firea-Pandele, Rizea… Apropo, de ce să fie surprinsă Ecaterina Andronescu de faptul că în ministeriatul dânsei s-au întâmplat atât de multe cazuri suspecte de corupţie, dacă era mai mult prin platourile televiziunilor decât la cârma Învăţământului, Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice?
Ne-a lipsit Monica Iacob-Ridzi? A suplinit-o Sulfina Barbu.
Nu mai sunt Dan Radu Ruşanu, Relu Fenechiu şi Mariana Câmpeanu? Mai sunt generalul Dobriţoiu, profesorul Barbu…
Lista comunicatorilor partidelor şi a formatorilor opiniilor noastre este fără de sfârşit… Fără număr, fără număr, ca şi lista celor care sunt şi vor mai fi invitaţi să jure pe Biblie şi în faţa Justiţiei.
Reciclarea "reperelor morale" ale vieţii publice în suspecţi şi inculpaţi, infractori şi condamnaţi este oare purgatoriul prin care trebuie să treacă România pentru a renaşte?
Dacă acesta este preţul, să ne purtăm ruşinea cu demnitate!
Aurel I. Rogojan, Ziaristi online
