"Timp de 2 zile n-am știut ce se întâmplă cu mine. Intrau tot felul de indivizi ciudați, care mă măsurau, luându-mi bărbia în palmă. Le vedeam privirile lacome. Eu plângeam. Mă uitam pe geam și vedeam doar că sunt undeva sus, iar jos se vedeau niște copaci. În față, gol".
Acesta este doar începutul poveștii Danei. Acum are 17 ani, atunci avea 14. E tristă, frumoasă – cu niște ochi verzi și mari ca în poveștile cu zâne – grațioasă. Vorbește greu, nu mai are încredere în nimeni. Pe mine mă vede ca pe o soră mare, deși nu-mi dă credit de la început. Ziua în care a fost răpită părea să fie cea mai urâtă din viața ei. Dar n-a fost așa. Zi de zi, peștele îi aducea în cameră câte 4-5-6 bărbați, uneori și mai mulți, care se hrăneau cu corpul ei. Pentru Dana, totul a fost un coșmar și așa a rămas. Pentru că după ce a reușit să fugă prima dată, a mai fost răpită și a doua oară.
Acum, face terapie cu un psiholog și merge, din când în când, și la psihiatru. "Simt că o iau razna. Am ajuns să fac duș din oră în oră. Mă simt murdară, mi-e silă de mine. Am fost răpită de 2 ori, pusă să mă prostituez și, deși, am încercat să-mi iau viața, Dumnezeu m-a salvat. De ce?".
Într-o seară, după ce a fost răpită prima dată, afară se auzea o sirenă. S-a dus spre baie și a văzut că ușa de la intrare era deschisă, iar în casă niciun zgomot. Nu știe ce s-a întâmplat, știe că a reușit să urce până la ultimul etaj, desculță, cu o rochiță pe ea, deși era miezul iernii. A coborât la scara cealaltă și a bătut la prima ușă. A sunat acasă și a venit mama să o ia.
"Cel mai tare mi-a fost frică să nu mă prindă peștele meu, să mă bată și s-o iau de la capăt. Am fost dată de câteva ori cu capul de pat ori de dulap, pentru că se săturase să plâng întruna".
Mânca în fiecare zi cam aceleași feluri de mâncare. Dimineața, ceai cu margarină, la prânz, o caserolă cu cirobă, iar seara, cartofi prăjiți și o cană cu lapte. Nu vrea să povestească prin ce a trecut. "Veneau tot felul de bărbați… Murdari, buhăiți, care își satisfăceau poftele, de obicei, în câteva minute. Aveam 14 ani și pentru ei eram ceva proaspăt. Unii îmi ziceau că și ei au așa ceva acasă, dar nu sunt curve ca mine. Nu puteam să zic nimic, pentru că totul se petrecea cu ușa camerei deschise".
Nu a făcut plângere la Poliție. Și nici nu a avut curaj să vorbească decât cu mama. Tatăl n-ar fi înțeles-o, credea ea atunci. Acum, crede că dacă erau amîndouă curajoase, nu s-ar fi ajuns să o mai răpească și a doua oară.
A stat în casă multe luni, de frică. Timp în care a avut mereu coșmaruri și a refuzat să meargă la școală. Tatăl ei a plecat în Italia să muncească, mama nu i-a spus nimic.
"În fiecare noapte, visam același lucru. Că eram cu un bărbat care mă viola într-o pădure. Mama îmi spunea că o să îmi treacă. Acum, după ce am suferit nu pot să povestesc tot. Mă blochez, mi-e greu, mi-e teamă de ce o să zică lumea. Dacă zice că eu de fapt am vrut?".
"M-a bătut cu furtunul de la mașina de spălat până n-am mai știut de mine"
A doua oară, ducea gunoiul. "Era zi, în jur de ora 2, când peștele a apărut în fața mea, fără nicio frică. Mi-a spus doar atât: "Dacă ții la viața ta, uric și nu zici nimic. Nu știu ce a fost în capul meu. Chiar cu tot ce trecusem, parcă simțeam că asta trebuie să fac, oricum nu mai aveam rostul meu. Am urcat în mașină teleghidată. M-a întrebat dacă țin la mama și la sora mea".
Aruncată pe o canapea, Danei i s-a explicat că dacă mai fuge o dată, o să vadă iadul. "Apoi m-a bătut cu furtunul de la mașina de spălat până n-am mai știut de mine. Zilele au trecut pe urmă din ce în ce mai greu. Până am rămas gravidă. Nu știu cu cine, dar am luat iar o bătaie babană. Chiar și așa, aveam clienți. De fapt, în mare, erau cam aceiași. Unul dintre ei, Vivi, care avea vreo 40 de ani, îmi aducea de fiecare dată o ciocolată, a fost cel mai de treabă om dintre toți. Cred că m-am și îndrăgostit de el".
Încerc să scot mult mai multe de la ea. Dar e greu. Are doar 17 ani și îi dai aproape 30. Are fața desfigurată, e încă la spital. Pentru că într-o noapte, a ieșit din cameră, spre baie, și a văzut ușa la balcon deschisă. Își amintește că atunci a decis să moară. Și s-a aruncat de la etajul 4. Era în luna a a șasea. A scăpat cu viață, fără copil, cu mii de cicatrice și pe corp și în suflet. Mai târziu a aflat că a stat într-un apartament din Crângași, aproape de casa ei. După ce va ieși din spital, se va duce într-un adăpost pentru femei traficate.
Încă mai crede că nu are de ce să mai trăiască. E sub supraveghere permanentă…
Ana are tot 17 ani, dar pare ceva mai curajoasă. A plecat de bună voie de acasă. "Verișoara mea, Anca, a zis că mergem să muncim în Grecia la un hotel. După 2 ani am aflat că eu fusesem în Serbia. Nu în Grecia. A durat câteva zile, pentru că am mers cu autocarul și la granițe tot mă băgau într-un loc ascuns de sub scările autocarului. Eu eram bucuroasă că scăpasem de școală și de mama".
Mama, prostituată pe centura Bucureștiului. Tata n-a existat niciodată. Ana știa ce face mama, dar multă vreme n-a înțeles mare lucru. Credea că așa e normal, chiar dacă mama îi explica, printre lacrimi și vânătăi, că așa au bani de pâine. Locuiesc într-o garsonieră micuță, înghesuită, undeva în Rahova. La 17 ani, ana fumează și bea cafeaua ca pe ceai. Acum, e și ea într-un centru pentru femei traficate, păzită de un preot, care cu asta se ocupă. Strânge fetele traficate și le oferă un adăpost.
"În schimb, noi ajutăm cu ce putem pe la parohie".
O las să vorbească de toate, ca să pot scoate de la ea și ce mă interesează. Cum a scăpat? A venit poliția sârbă, printre care și un polițist român. Erau vreo 20 când le-au scos din casă.
Citeste mai mult pe b365.realitatea.net
