Dumitru Constantin Dulcan este medic neurolog ÅŸi psihiatru, doctor în ÅŸtiin­Å£e medicale, bun cunoscător al filosofiei ÅŸtiinÅ£ei ÅŸi pionier în scrierile din domeniul con­ÅŸtiinÅ£ei. O minte strălucită, cu o curiozitate ÅŸti­in­Å£ifică ieÅŸită din comun, care nu încetează să caute răs­puns la marile întrebări ale existenÅ£ei. Nu doar distinc­Å£iile medicale internaÅ£ionale i-au adus recunoaÅŸterea, ci ÅŸi curajul de a răsturna viziunea materia­listă asupra lumii, demonstrând, într-o carte publicată prima oară în 1981, că există o "minte uni­versală", care ordonează ÅŸi co­or­donează toate lucrurile din jur.

"In­teligenÅ£a materiei", cartea ca­re a bulversat lumea ÅŸtiinÅ£ifică ro­mâ­nească, a fost bestsellerul ace­lor ani. Au existat chiar voci care au considerat-o demnă de premiul Nobel. Ascensiunea ei a fost curma­tă brusc de regimul co­mu­nist, speriat de ideile prea îndrăz­neÅ£e pe care le susÅ£inea. A fost re­tra­să de la Premiul Academiei Ro­mâne, care i s-a înmânat abia la a doua ediÅ£ie, în 1992. 

- Domnule doctor, vă propun să pornim pe firul biografiei. Întreaga dvs. viaţă aÅ£i dedicat-o studiului. Ce v-a condus spre ceea ce sunteÅ£i astăzi? AÅ£i simÅ£it fascinaÅ£ia pentru cunoaÅŸtere de mic?

– De foarte mic. Îmi amintesc o dimineaţă de vară din satul meu argeÅŸean, Mârghia. Eram copil. Dormi­sem pe prispă ÅŸi m-am trezit cu faÅ£a spre răsărit. Cerul avea o culoare înnebunitor de frumoasă ÅŸi, privindu-l, mi se părea că mi se adresează, că vrea să-mi spună, uite, exist! Existam, dar nu ÅŸtiam ce sens are viaÅ£a. Eram prea mic ca să-mi pot răspunde. Dar mi-am pro­pus atunci să aflu. Åžtiu că pare de necrezut, dar de la vârsta aceea mi-am făcut, pas cu pas, un program de instruire pe care nu l-am mai abandonat niciodată.

- AÅ£i studiat medicina. De ce, dintre toate disci­pli­nele, aÅ£i ales tocmai neurologia?

– Era parte din planul făcut în copilărie. Am intuit de mic că medicina îmi poate oferi ceea ce eu nu pu­team afla doar din cărÅ£i. Iar neurologia mă ajuta să descifrez complexitatea creierului uman. Creierul e cel care deÅ£ine misterul întregii noastre existenÅ£e. ÎnÅ£ele­gând creierul, înÅ£elegem, în bună parte, funcÅ£ionalitatea organismului viu. După absolvirea Medicinei, am ur­mat însă ÅŸi cursuri serale de iniÅ£iere muzicală, de isto­ria culturii ÅŸi civilizaÅ£iei. Am citit fizică, matematică, is­toria religiilor ÅŸi filosofie. Åžcoala îmi impunea con­cepÅ£ia ei materialistă, religiile îmi spuneau că există un Dumnezeu. N-aveam decât o finalitate în toate că­ută­rile mele: să aflu cine are dreptate ÅŸi să răspund în­trebării din copilărie: cine sunt eu? După ce am ter­mi­nat facultatea, căutând să văd dacă e adevărat ce pos­tu­lează ÅŸtiinÅ£a, cum că lumea anorganică (pietrele, apa) face, la un moment dat, saltul spre lumea organică (spre viu), într-o seară a anului 1976, am avut revelaÅ£ia răs­punsului. Dacă nu introducem în această ecuaÅ£ie, o ra­Å£iune de dincolo de noi, pietrele niciodată n-or să ajun­gă Adam ÅŸi Eva.

Există o inteligenţă a materiei

- O revelaÅ£ie care a dus, patru ani mai târziu, la apariÅ£ia "InteligenÅ£ei materiei". Cartea a făcut vâlvă la vre­mea ei, prin teoriile pe care le propunea. I-aÅ£i pu­­tea rezuma conÅ£inutul, pentru cititorii revistei noas­­tre?

– Dacă ar trebui să rezum într-o frază ce am scris în cartea asta, aÅŸ spune aÅŸa: există o inteligenţă a mate­riei. Orice manifestare din univers, începând de la macrocosmos ÅŸi pâ­nă la micro­cos­mos, are ca substrat o inteligenţă. De pildă, doi atomi de hidrogen ÅŸi unul de oxigen vor da întotdeauna o moleculă de apă, nu altceva. Până ÅŸi particulele, cuan­tele, au un rudiment de inte­ligenţă al lor. Exact asta încerc să arăt în cele peste 300 de pagini ale cărÅ£ii, sur­volând toate sursele de informaÅ£ie accesibile, de la ÅŸtiinţă la religie, de la experimentul de laborator la experienÅ£a personală ca medic ne­urolog. Cu alte cu­vin­te, de­mons­trez că în spatele tuturor lucrurilor se află Dumnezeu.

Ca să scriu această carte, am citit ma­teria multor discipline universi­tare. As­tăzi, bazându-mă pe o cunoaÅŸtere ÅŸtiinÅ£ifică, pot afirma cu certitu­dine că lucrurile nu au pornit din­tr-o întâmplare ÅŸi viaÅ£a nu e acci­den­tală pe pământ, aÅŸa cum spun manualele de bio­lo­gie. Ba mai mult, afirm că universul se sprijină pe legi morale. Am ajuns la concluzia că ÅŸi creierul respectă un cod etic, un cod moral, similar cu al marilor religii. Cum ÅŸtim asta? Iată un experiment. La începutul anilor 2000, la Uni­versitatea Wisconsin, s-au făcut cercetări pe călu­gări tibetani. S-a constatat că la emoÅ£iile pozi­tive – empatie, respect, admiraÅ£ie etc – se activa o arie din lo­bul frontal stâng, în timp ce trăirea sentimentelor ne­gative activa o arie din lobul frontal drept. În con­se­cinţă, creierul face o distincÅ£ie între bine ÅŸi rău. Dar creierul e o masă de carne ÅŸi nu are cum să facă selec­Å£ia între bine ÅŸi rău doar prin sine.

E clar că există o con­ÅŸtiinţă care face această triere, iar ea se supune la rândul ei unei legi morale, altfel cum ar face-o? Deci, legea lui Dum­nezeu este legea Bine­lui. Dar poate argumentul acesta nu e su­ficient ca să în­Å£elegeÅ£i de ce uni­ver­sul e construit pe tiparul Bine­lui. Vă dau alt exem­plu, la nivel de chimie: gân­durile nega­tive la nivel de chimie a sângelui deter­mi­nă în corp un viraj spre aci­di­tate (care înseamnă îm­bă­trânire, boală, degene­res­cenţă).

Faptele pozitive ÅŸi senine duc corpul către un ph alcalin, care se traduce prin longevitate ÅŸi vita­litate. Până ÅŸi ADN-ul nostru face diferenÅ£a în­tre bine ÅŸi rău. S-a luat o probă de ADN de la un individ, a fost dusă la distanţă ÅŸi monito­rizată prin mij­loace de laborator. Asupra in­di­vidului s-au exercitat diverse influenÅ£e, negative sau pozitive. La cele negative, spirala ADN-ului se contracta, la cele pozitive se decontracta. Până ÅŸi în ADN-ul nostru sunt înscrise pre­misele sănătăţii ÅŸi bolii.

Devenim ceea ce gândim

- Boala e prin urmare rezultatul tuturor influen­Å£elor negative?

– Venim pe pământ pentru a evolua, dar prin erori repetate ne creăm niÅŸte dezechilibre, niÅŸte energii ne­gative, care nasc suferinÅ£a. SuferinÅ£a este rezultatul comportamentului nostru, care a ajuns, de-a lungul secolelor, să fie într-un mare dezacord cu biologia noastră ÅŸi cu legile fiinţării noastre. N-am fost creaÅ£i de Dum­nezeu să suferim, biologia noastră o demons­trea­ză: avem nevoie de fericire. În concluzie, devenim ceea ce gândim, sănătoÅŸi sau bolnavi, fericiÅ£i sau nefe­riciÅ£i. Chiar ÅŸi la nivelul creierului, înnoirea celulelor noastre nervoase este favorizată de o gândire cons­tructivă, optimistă ÅŸi este inhibată de agresivitate, furie ÅŸi depresie. Orice emoÅ£ie negativă blochează celulele sis­temului imunitar pentru cinci, ÅŸase ore.

Asta în­seamnă că un gând de invidie, de răutate, un necaz ne lasă organismul fără apărare pentru câteva ore. Åžtim din descoperirile fizicii cuantice că orice gând are un substrat de câmp, acest câmp are efect de dispersie, se pro­pagă în spaÅ£iu. Când ne gândim insistent la un lucru, îl creăm în planul de dincolo de noi, iar el se întoarce la noi. Putem, deci, face rău cu un gând, nu nu­mai nouă, ci ÅŸi celorlalÅ£i din jur ÅŸi întreg universului.

Am avut ocazia să verific ÅŸi în practică lucrurile astea. PacienÅ£ii optimiÅŸti, ferm convinÅŸi că se vor vindeca, îÅŸi aju­tau organismul să lupte cu boala ÅŸi chiar se recu­perau. CeilalÅ£i, pesimiÅŸtii care se plângeau în perma­nenţă, se otrăveau cu propriile gânduri, iar starea lor se deteriora. Îmi pare rău că nu am avut resurse financiare să-mi fac un sanatoriu, în care să le vorbesc bolnavilor despre boala lor ÅŸi despre comportamentul care duce la vindecare. A învinge boala înseamnă, în primul rând, a o înÅ£elege ÅŸi a nu te revolta contra ei.

- Autosugestia e foarte la modă în ziua de azi. Cre­deÅ£i ÅŸi dvs. că am putea fi mai sănătoÅŸi doar prin puterea gândului?

– Sunt ÅŸi boli care ne sunt date ca lecÅ£ii. Dar în cele mai multe cazuri, bolile noastre au cauze spirituale: in­vidia, răutatea, competiÅ£ia acerbă, egoismul ÅŸi do­rinÅ£a de răzbunare, la care se adaugă frica ÅŸi stresul ge­ne­rat de o societate ultratehnologizată. Stresul înseam­nă moartea celulei. Încă de la anul 1000, Avicenna a făcut un experiment ÅŸi a pus un miel într-o cuÅŸcă lângă cuÅŸca unui lup. Mielul a murit, pur ÅŸi simplu, de frică. Când ne e frică, nu se mai secretă chimia necesară ÅŸi celula moare. Pe termen lung, asta înseamnă scleroze, boli degenerative, Parkinson ÅŸi demenţă. Ce să mai vorbim despre faptul că epoca noastră e una din epo­cile cu cele mai multe cazuri de depresii ÅŸi suicid. Åžti­aÅ£i că depresia este unul din factorii care favorizează apariÅ£ia bolii Alzheimer? Depresia este o otravă pentru organism. Ca să răspund însă la întrebare, ar trebui să înÅ£elegem că nu ne putem păstra sănătatea decât gân­dind ÅŸi făcând binele, pentru a fi în armonie cu uni­versul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare să-ÅŸi iubească aproapele ca pe sine însuÅŸi.

"Când crezi, îÅ£i mobilizezi toate mecanismele de vindecare"

- Faptul că aÅ£i demonstrat ÅŸtiinÅ£ific existenÅ£a lui Dumnezeu v-a întărit ÅŸi mai mult credinÅ£a? V-aÅ£i apropiat ÅŸi mai mult de Hristos?

– Eu nu cred în Iisus doar pentru că aÅŸa am fost educat de părinÅ£i. Sunt un intelectual trecut prin ÅŸcoli, care a căutat să-ÅŸi explice lumea. Dar dintre toate ma­rile spirite care au trăit pe Terra (Buda, Confucius, Pi­ta­gora etc) Iisus are cea mai perfectă acoperire ÅŸtiinÅ£i­fică. Am luat rând pe rând toate noÅ£iunile predicate de el ÅŸi toate pot fi explicate în termenii ÅŸtiinÅ£elor actuale. Vă dau doar un exemplu. Ce înseamnă iertarea? Din punct de vedere spiritual, înseamnă pace ÅŸi armonie. Din punct de vedere ÅŸtiinÅ£ific, prin iertare, la nivel de ADN, modelul negativ este pur ÅŸi simplu ÅŸters ÅŸi se instalează în corp o bună chimie ÅŸi un echilibru ener­getic. E fantastic, e pur ÅŸi simplu ca resetarea unui com­puter. Despre puterea credinÅ£ei, am vorbit deja. Iisus ar fi putut zice "eu te-am vindecat", dar a ales să spună "credinÅ£a ta te-a vindecat". Când crezi, îÅ£i mo­bilizezi toate mecanismele de vindecare. Dar a ÅŸti că Dumnezeu există nu e totul. Doar religia îÅ£i dă trăirea emoÅ£iei transformatoare, acea deschidere a sufletului prin care trăieÅŸti cu adevărat relaÅ£ia cu Dumnezeu. Nu doar mersul la biserică e important, ci ÅŸi puterea ru­găciunii pe care o poÅ£i face oriunde. SURSA AICI

CITEȘTE ȘI: "BotoÈ™ani: Care este starea cățelului salvat din mâinile bătrânei care a vrut sÄ..."