Intr-un interviu acordat Ziare.com, Armand Gosu a analizat in detaliu prevederile acordului de la Minsk si probabilele lui efecte. "Spre deosebire de occidentali care ar face orice concesie lui Putin numai sa nu trebuiasca sa lupte cu Rusia, ucrainenii sunt hotarati sa reziste presiunilor Kremlinului. In acest moment, scenariul unui razboi local, ruso-ucrainean, extins la zona de est si sud-est a Ucrainei este cel mai plauzibil."
In opinia lui Armand Gosu, Vladimir Putin isi doreste un razboi, insa Romania nu este in real pericol pentru ca niciun general de stat major rus nu poate sa ia in calcul un atac de amploare impotriva Romaniei. "Daca prabusesti Romania, nu impresionezi pe nimeni. N-o sa tremure nimeni de frica ta. De aceea, si Rusia se orienteaza spre tari mai solide, mai serioase, cu armata si clasa politica responsabile."
Este acordul semnat la Minsk un pas real spre pace?
Optimismul n-are ce sa caute aici. Nu s-a negociat un tratat de pace si deocamdata e greu de crezut ca se va intampla asta, cata vreme oficial nu s-a declarat niciun razboi. Amanuntul ca razboiul nu-i declarat nu-l impiedica sa se desfasoare de aproape un an. Documentul despre care ma intrebati nici macar n-a fost semnat de cei care trebuiau s-o faca, adica de "presedintii" republicilor populare Donetk si Lugansk.
El se intituleaza "Complex de masuri pentru realizarea acordurilor de la Minsk", adica a armistitiului din 5 septembrie si Memorandumului din 19 septembrie. Cel mai probabil documentul a fost pregatit inainte de intrunire, cu ocazia intalnirilor mediatorilor Angela Merkel si F. Hollande cu Porosenko, la Kiev, si cu Putin, la Moscova, la 5 si respectiv 6 februarie.
Documentul e debalansat, asta e evident si la o lectura superficiala. Nu ma refer la aspectul juridic, el conteaza mai putin, ci la cel politic. Vladimir Putin si separatistii pro-rusi isi asuma o singura obligatie importanta: incetarea focului, incepand de duminica, la ora 00.00. In rest, doar obligatii ale Kievului, care practic accepta ca nu poate controla unele raioane de pe teritoriul regiunilor Donetk si Lugansk.
Mai mult, Kievul recunoaste dreptul autoritatilor separatiste de a numi judecatori si procurori, de a infiinta militii populare, legalizand practic actualele structuri paramilitare ale separatistilor pro-rusi. Un subiect foarte important, paza frontierei, este rezolvat de o maniera indoielnica: controlul granitei ramane in mana separatistilor, iar pentru revenirea sub autoritatea Kievului sunt puse conditii care nu vor putea fi niciodata intrunite.
In fapt, lasand o portiune importanta a granitei de est, circa 450 km, in mana Moscovei, Rusia va putea construi si controla un satelit in Donbass, populat de luptatori echipati cu armament modern, bine antrenati, o Sparta a zilelor noastre oricand capabila sa ameninte Ucraina.
Tot prin acest document, Moscova obliga Kievul, sub garantia mediatorilor franco-germani, sa modifice pana la sfarsitul anului Constitutia, elementul cheie fiind descentralizarea, cu luarea in considerare a specificului unor raioane din regiunile Donetk si Lugansk si adoptarea unei legislatii privind statutul special al acestor raioane.
Deci un document in avantajul net al Rusiei?
Oricum ai analiza documentul, contextul regional, global in care s-a semnat, el este o victorie a lui Putin. Liderul de la Kremlin sparge izolarea in care s-a aflat in ultimele luni, dupa summitul G 20 de la Brisbane.
Nu este recunoscuta agresiunea Rusiei impotriva Ucrainei, nici condamnata prezenta militarilor rusi pe teritoriul statului vecin, nu se cere retragerea trupelor ruse, nu e amintita anexarea Crimeii de catre Rusia, paramilitarii din Donbass, vinovati de acte teroriste, care au doborat avionul malaezian, au incendiat autobuze cu copii, au rapit, torturat, ucis cu bestialitate vor fi gratiati si amnistiati.
Kievul n-are nici o garantie ca pe teritoriile administrate de separatisti alegerile vor fi libere si corecte, in conformitate cu legislatia ucraineana. Iar retragerea armelor de calibru de pe linia frontului, pentru a crea o zona de securitate, de minim 50 km, de fiecare parte, nu este monitorizata corespunzator. Cine-i controleaza pe separatisti ca au retras piesele de artilerie si rachetele din zona de securitate? Nimeni, evident.
Inca si mai dramatic: Ucraina se obliga sa plateasca salariile, pensiile in regiunile separatiste. E drept ca, la cateva ore, Porosenko a precizat ca plateste doar dupa alegerile locale, ceea ce insa documentul nu prevede. Practic, statutul Donbass-ului pentru Ucraina nu e deloc echivalent cu cel al Transnistriei pentru Republica Moldova. In Transnistria nu plateste Chisinaul pensiile si salariile, le plateste Moscova.
De unde gaseste bani premierul Iateniuk pentru Donbass? Nici macar nu-s prevazuti in buget. Probabil ca din imprumutul recent contractat cu FMI, in valoare de 17,5 miliarde de dolari, credit pentru stabilizarea economiei si ridicarea nivelului de trai, pentru care Kievul s-a angajat sa faca reforme economice structurale, extrem de costisitoare din punct de vedere social.
Un alt obiectiv al separatistilor, recunoasterea anexiunilor teritoriale realizate din septembrie, din momentul incheierii acordurilor de la Minsk si pana acum, in februarie, a fost doar partial si indirect realizat. Daca ne uitam la articolul 2, din "Complexul de masuri", vedem ca trupele ucrainene trebuie sa se retraga de pe linia de acum a frontului, pe cand separatistii de la linia frontului asa cum era ea in septembrie.
Ce riscuri majore raman dupa acest acord?
Cred ca cea mai mare amenintare e, in acest moment, operatiunea separatistilor de la Debaltevo, unde au inconjurat unitati ucrainene, cu care exista riscul sa se petreaca o tragedie similara celei de la Ilovaisk, din luna august. Poate sa arunce in aer principalul punct al documentului semnat recent la Minsk, anume incetarea neconditionata a focului.
De altfel, daca ne aruncam ochii pe reactiile internationale, ele sunt mai degraba retinute. Casa Alba, de pilda, precizeaza intr-un comunicat ca Rusia trebuie sa nu-i mai sprijine pe separatisti, sa-si retraga soldatii si echipamentul militar din estul Ucrainei, iar adevaratul test al acordului semnat joi la Minsk va fi incetarea ostilitatilor si reinstaurarea controlului ucrainean asupra intregii frontiere cu Rusia.
Exista deja o teama de extinderea conflictului, de izbucnirea unui razboi cel putin regional, care sa implice si Romania. Exista in mod real acest pericol?
Nu, oricum nu in aceasta etapa. Multe depind de felul in care Vestul reactioneaza la agresivitatea Rusiei. Daca Vestul are o pozitie consolidata, sa spunem fata de anexarea Crimeii, daca reactioneaza unitar, imediat, astfel incat Putin sa n-aiba spatiu de manevra, atunci Rusia nu va risca sa escaladeze, temandu-se de reactia pe care o starneste. Ma tem, insa, ca Occidentul e nesigur pe el, vrea sa se intoarca cat mai repede la "business as usual" cu Rusia.
State mari, influente, precum Germania, Olanda, Italia, nu accepta nimic peste sanctiunile economice impuse Rusiei, de care vor sa scape cat mai repede, iar acum sunt fericiti cu Grecia pentru ca pot da vina pe ea pentru ca UE nu adopta sanctiuni suplimentare la adresa Rusiei.
Spre deosebire de occidentali care ar face orice concesie lui Putin numai sa nu trebuiasca sa lupte cu Rusia, ucrainenii sunt hotarati sa reziste presiunilor Kremlinului. In acest moment, scenariul unui razboi local, ruso-ucrainean, extins la zona de est si sud-est a Ucrainei este cel mai plauzibil.
Romania a primit recent amenintari de la Moscova, un analist vorbea de tinte de bazele NATO de pe teritoriul nostru si despre scufundarea flotei romanesti. Cat de serios trebuie ele privite?
Care flota? La cum arata armata romana, marina, aviatia nu cred ca vreun general de stat major rus poate sa ia in calcul un atac de amploare impotriva Romaniei. E mult mai simplu si mai ieftin sa faci o televiziune ca sa manipulezi, sa activezi cateva posete in politica, cativa baieti din servicii cu dunga de la cascheta pe creier.
Romania se scufunda si fara ajutorul Rusiei, pentru asta ne sunt suficienti ministri incompententi, tot mai numerosi in guvernele ultimilor ani. Daca prabusesti Romania, nu impresionezi pe nimeni. N-o sa tremure nimeni de frica ta.
De aceea, si Rusia se orienteaza spre tari mai solide, mai serioase, cu armata si clasa politica responsabile. Primele vizate de agresivitatea Moscovei sunt Polonia si tarile baltice, nu Romania, Bulgaria si Grecia, care alaturi de Cipru formeaza axa ortodoxa a UE.
Isi doreste Putin cu adevarat un razboi, in conditiile economice interne dificile pe care trebuie sa le gestioneze?
Vladimir Putin chiar isi doreste razboi, numai ca n-are cu cine sa lupte. Pur si simplu nimeni nu vrea sa se mai bata. Toti vor weekenduri prelungite, concedii in tari exotice, tremura de spaima cand abdomenul isi pierde elasticitatea. Ei cred in silicon si nu in natiune, patrie, popor, concepte vechi, desuete. Putin are nevoie sa se bata pentru a-si atinge principalul obiectiv: schimbarea ordinii mondiale, rezultata dupa incheierea Razboiului Rece si prabusirea URSS-ului.
Exista o teorie care spune ca Rusia a fost de fapt provocata prin extinderea influentei occidentale in zona ei de siguranta: daca vecinul pune o mitraliera pe gard, tu ce faci? A fost totusi si o greseala a Occidentului in gestionarea sensibilitatilor si temerilor Rusiei?
Sunt multe teorii. Una dintre ele spune cam asa: de sute de ani, Rusia se misca in cicluri istorice, flux-reflux. Perioada de flux este echivalenta cu expansiunea, pe cand cea de reflux cu caderea, care-i mai mereu generata de o infrangere militara. Refluxul ofera ocazia reformarii statului si pregatirii lui ca sa-si poata lua revansa militara.
Asta s-a intamplat dupa decembrie 1991, odata cu colapsul Uniunii Sovietice. Un deceniu mai tarziu, Putin a inceput consolidarea statului, pregatindu-l pentru revansa. In august 2008, odata cu razboiul impotriva Georgiei, Rusia a reintrat pe turnanta expansionista a istoriei sale ciclice.
Cine stia cat de putina istorie intelegea ca, dupa un deceniu-doua-trei, Rusia revine in forta pe arena internationala spre a-si lua revansa. Face asta de sute de ani. De ce s-ar fi oprit tocmai acum, in timpul vietii noastre?
