Luni a promis Victor Ponta, marţi au făcut-o. Niciodată n-a dat PSD o mai rapidă satisfacţie electoratului şi DNA, ca în zilele de 18 şi 19 noiembrie, când parlamentarii majorităţii au acceptat, în sfârşit, respingerea legii amnistiei şi ridicarea imunităţii parlamentare a patru dintre membrii săi plus unul al opoziţiei.
 
Ce i-a împins, oare, pe pesedişti să acţioneze astfel: conştiinţa trezită din somn sau frica?

"Cred că electoratul ne-a dat un mesaj extrem de puternic", a declarat Victor Ponta, după ce înfrângerea sa categorică în alegerile prezidenţiale devenise oficială. "Mâine, toţi cei din coaliţie vom vota pentru respingerea definitivă a amnistiei şi încuviinţarea cererilor justiţiei", a adăugat el, drept dovadă că a înţeles corect mesajul electoratului, exact acela pe care, în urmă cu o săptămână, se făcea că nu-l pricepe. Atunci, în dezbaterea  televizată cu Klaus Iohannis, prezidenţiabilul PSD a evitat să răspundă în vreun fel invitaţiei insistente a acestuia, de a pica la vot, definitiv, legea amnistiei şi a încuviinţa ridicarea imunităţii unor parlamentari. Imediat după alegerea sa în funcţia de preşedinte al României, dl Iohannis, folosind strategia "bate fierul cât e cald", a reluat cererea adresată, de data aceasta, parlamentului şi abia acum, obosit şi înfrânt, a catadixit Victor Ponta să-i răspundă, scrie Rodica Ciobanu, pe Gandul.info.

Cum nu cred în trezirea bruscă  a conştiinţelor - mai ales când dorm de atâta vreme că unele au şi decedat în somn -, mai rămâne frica. Obiectivul PSD este acela de a se menţine la putere măcar până în 2016, când au loc alegerile parlamentare. Până atunci, marea primejdie nu-l pândeşte dinspre noul preşedinte Iohannis, înclinat să joace curat şi strict după reguli, nici dinspre PNL, minoritar în parlament, ci dinspre populaţie, de unde a pornit revoluţia votului care i-a măturat candidatul. Valul de revoltă faţă de umilirea diasporenilor la cozi interminabile şi împiedicarea a mii dintre ei să voteze încă vuieşte şi cere capetele vinovaţilor, inclusiv pe al lui Victor Ponta, care, în continuare, nu se socoteşte responsabil pentru modul în care a decurs votarea în străinătate.

Premierul care, ca să-şi salveze pielea, "a demisionat" doi miniştri de Externe, impecabili executanţi ai ordinelor sale, trebuia să calmeze spiritele, înainte de a se reapuca de treabă. Prin urmare, de frică, dă ordinul cuvenit şi dispare, convenabil, din atenţia publicului, retrăgând-se în munţi, să îşi încarce bateriile. Partidul, un mare animal politic cu un bun instinct de conservare, îl ascultă, dând-o pe mâna DNA chiar şi pe sfânta sfintelor, Ecaterina Andronescu. Pe măsură însă ce bucuria şi indignarea populară se vor stinge, PSD, dar şi PNL, care pare să se considere inocent ca un nou născut, se vor simţi în siguranţă, nerăbdătoare să-şi reia vechile năravuri. De aceea, este nevoie de mai mult de un episod ca PSD să demonstreze că se schimbă, iar Victor Ponta – misie grea! – trebuie să nu mai mintă timp de o lună.