"Multă lume se plânge că uită. Uitarea este un fenomen natural. Normal pentru memorie. Uiți ca să faci loc datelor noi", explică neurochirurgul academician profesor doctor Leon Dănăilă.
"În sens larg, memoria este un atribut al întregii materii și constă în proprietatea oricărui corp de a înregistra și păstra în timp urmele sau efectele influențelor exercitate asupra sa din afară. Ca urmare, fiecare nouă înfluență amplifică urmele influențelor anterioare", se arată în Tratatul de neoropsihologie semnat de academicianul Dănăilă și profesorul universitar Mihai Golu.
Profesorul Leon Dănăilă spune că memoria este localizată în hipocamp, acesta din urmă fiind o formațiune a lobului temporal. "Acest hipocamp captează primele fenomene de memorie recentă și are legături cu lobul frontal, cu cel parietal și cu cel occipital pentru că, în creier, totul este legat cu totul", mai spune academicianul.
Dacă, inițial, memoria recentă este stocată în hipocamp, ulterior, ea se localizează în diverse formațiuni cerebrale. De exemplu, memoria vizuală, în lobul occipital, iar cea cognitivă în lobul frontal.
Hipocampul este destul de mic față de cantitatea mare de memorie care trebuie acumulată de către un individ, însă la nivelul lui există foarte multe celule. "Iar aceste celule acumulează date de memorie. Oamenii de știință din neurologie și-au pus problema câtă informație poate acumula o astfel de celulă care are doar câțiva microni. Și așa s-a constatat că la nivelul hipocampului apar celule noi care le înlocuiesc pe cele vechi atunci când acestea se umplu cu informație. În acest fel, individul continuă să acumuleze informație. Fiind plină la un moment dat și venind o nouă celulă care preia date noi de informație celula veche se mai atrofiază neavând o funcție. Știți că funcția crează organul. Și așa apare uitarea.Uitarea, este, de fapt, un fenomen al memoriei. Este un fenomen obișnuit. Uiți, uneori, ca să poți acumula date mai importante și date mai noi", explică academicianul întregul mecanism.
De la hipocamp pleacă datele de memorie către ceilalți lobi cerebrali. "Cu timpul, din cauza foarte multor factori, cortexul cerebral se atrofiază. Pot fi cauze toxice, alimentare, dar cele mai multe sunt date de ateroscleroză. Celulele nu sunt bine vascularizate, iar dacă creierul nu este hrănit se atrofiază. Am văzut în cariera mea creiere numai cu lichid prin ele. Tot cortexul cerebral este foarte important pentru că acolo se localizează memoria veche".
Atrofia celulelor cerebrale apare la unii indivizi mai devreme, în timp ce la alții mai târziu și duce de cele mai multe ori la senilitate. În sine, aceasta nu este o boală. Senilitatea se accentuează odată cu vârsta și diminuează buna funcționarea a creierului și a memoriei.
Tulburările de memorie cauzate de Alzheimer sunt însoțite de tulburări de limbaj și comportament, bolnavii cu această afecțiune fiind incapabili să pregătească sau să așeze o masă. Punerea unor obiecte în locuri bizare cum ar fi pieptenele în punga cu făină, depresia, confuzia și dezorientarea sunt alte simptome ale bolii pentru care nu există tratament. Se pot administra doar medicamente care controlează întrucâtva simptomele, însă s-a dovedit că în unele cazuri, nu sunt eficiente.
Academicianul Leon Dănăilă, unul dintre primii neurologi care a studiat această boală la noi, explică faptul că analizele de laborator pe care le-a făcut au arătat că la acești bolnavi se depun un fel de proteine care întrerup legăturile între celulele nervoase. Depunerile împiedică circulația informației de la o celulă la alta și atunci omul nu mai știe cum să procedeze într-o situație sau alta. Acum 30 de ani a venit la mine un profesor de matematică și mi-a spus că atunci când trebuie să scrie formule pe tablă nu și le mai amintește. Avea 49 de ani și testele au arătat că are Alzheimer. Adevărata maladie Alzheimer începe devreme, conchide academicianul.
