Astazi am facut un experiment. Am pus pe Facebook o poza a Romaniei, vazuta din satelit (vezi mai jos) si am invitat prietenii sa-i spuna tarii din imagine ca arata bine. Rezultatul? Comentarii despre clasa politica, despre Bucuresti, despre ideea ca-i pacat ca Romania e locuita si asa mai departe. Pur si simplu, oamenii nu mai reusesc sa se desprinda de "astazi" si "acum". Iar lucrul acesta s-ar putea sa ne coste in viitor. Si discutia a evoluat incet spre faptul ca nu-i bine sa ai mereu privirea incetosata de politica sa de problemele zilei si ca uneori e bine sa vezi si imaginea de ansamblu.
Tibetanii spun simplu ca un om este exact ceea ce vede. Ei au descoperit, de mult, ca natura umana se schimba in functie de contextul in care este obligata sa supravietuiasca. Insa, pentru ca din fericire exista si un "ïnsa", unii oameni reusesc sa evadeze din aceasta capcana a propriei lor minti, observand si alte detalii in afara de cele aflate in fata ochilor. Testul cel mai simplu pe care il poti face cu cineva este sa-i pui o poza in fata si sa il intrebi ce ganduri ii provoaca poza respectiva.
Am observat in urma cu multa vreme ca un numar din ce in ce mai mare de romani trec politica prin propriul lor suflet. Ca discutia politica nu e doar o forma de divertisment, ci e o forma de viata pentru multi oameni. Si mi se pare, de departe, cel mai rau lucru care s-a intamplat acestui popor in ultimii ani. Cu mult mai rau decat toate relele pe care le punem pe seama perioadei prin care trecem. Prin politica, personalizam orice context. Prin politica, orice imagine care ni se pune in fata ar putea fi legata, intr-o forma sau alta, de o fata de politruc sau de autoritate publica si atat. Romanii trec politica prin suflet si asta ii afecteaza mai mult decat realizeaza. Pentru ca politica devine "faţa" multor alte lucruri care nu au legatura cu politica. Politicianul devine exponentul unui sentiment. Doctrina politica exponenta unei perioade. Iar omul, in loc sa vada lucrurile cu adevarat frumoase din jurul lui, readuce mereu politica in discutie, intinand orice.
In realitate, spre baza ei, discutia e cu mult mai simpla. In loc sa vedem partile bune ale unui lucru, vedem in priml rand partile rele. Si asta nu e bine. Nu e rolul meu sa analizez de ce se intampla asta, rolul meu e doar sa observ si sa spun.
Solutii? Sunt multe. Si, cel mai important, sunt toate inauntrul nostru. Daca vrem sa avem ce tara sa lasam copiilor nostri, daca vrem sa avem unde sa mai traim decent peste cativa ani, trebuie sa incepem sa vedem si partea buna a lucrurilor. Altfel, in primul rand cu ajutorul nostru, tara asta va deveni o cocina de porci. Stiu ce vrei sa zici. Ca e deja.
Eh, aici trebuie sa te contrazic. Romania e departe de a fi o cocina de porci. Romania adevarata, aia pe care eu am cunoscut-o mergand pe jos, uitandu-ma in jur pe strada, privind locurile si oamenii, e frumoasa foc. Si-ti schimba starea de spirit doar privind-o. Conteaza doar sa vrei sa o privesti pe ea, nu cine stie ce pocitanie de politruc.
Stiu, vor spune unii, si asta e un articol cu iz politic. Si nu vor face decat sa-mi dea dreptate.
(Alin Popescu)