Am oferit, în cursul săptămânii, puncte de vedere diverse: părinţi, specialişti, profesori, specialişti din domeniu, reprezentanţii ai Inspectoratului Şcolar. Însă subiectul a incitat discuţii aprinse pe formului site-ului nostru. Cititorii Ştiri.Botoşani.Ro au avut, la rândul lor, comentarii pertinente vizavi de această situaţie. Unii dintre ei au opinat că, atât timp cât Andrei a fost direcţionat spre învăţământul de masă, înseamnă că învăţământul de masă trebuie să-l "îmbrăţişeze", alţii, dimpotrivă, consideră că Andrei trebuie să fie integrat într-o şcoală specială, alături de alţii copii "speciali".
Vă prezentăm, aşadar, un alt punct de vedere asupra acestei situaţii extrem de dificile: opiniile oamenilor simpli. Ei sunt oameni simpli, părinţi, profesori, unii poate implicaţi direct, dar care au intervenit în forum cu explicaţii şi lămuriri. Precizăm doar că am selectat un număr foarte mic din comentariile postate la articolele despre acest subiect.
La final prezentăm şi părerea unui psiholog, de la care am încercat să aflăm, dincolo de dorinţa arzătoare a părinţilor, de acuzaţiile aduse sistemului, cum se vede, în genere, situaţia unui copil cu Sindrom Down şi cum se iau deciziile privind educaţia acestuia.
Pro- învăţământ de masă
Iată câteva opinii care susţin prima variantă:
"Am predat la o clasa simultană (clasa I şi clasa a III-a), am avut doi copii cu dizabilităţi şi am făcut faţă cu brio. E puţin mai greu, ce-i drept, dar nu imposibil. Lucram mult acasă să îmi pregătesc un plan de lecţie dar rezultatul era mai mult decat satisfăcător. Mulţumirea pe care le-o citeam în ochi că reuşesc şi ei să rezolve un exerciţiu, să citească o frază era cea mai importantă pentru mine. Cu voinţă şi dragoste faţă de cei din jurul tău se pot face lucruri minunate. Menţionez că ceilalţi elevi nu au fost neglijaţi. Atenţia mea a fost oferită în aceeaşi măsura pentru toţi." (Alexandra)
"Sistemul de învăţământ nu se adresează doar olimpicilor... Dacă copilul a fost recomandat pentru învăţământul de masă, atunci trebuie integrat". (Denis)
"Deja sunt clase speciale şi învăţămţnt special. Problema e că acel copil e orientat de specialişti spre învăţământul de masă. El a făcut clasele primare în învăţământul de masă. Păi într-o clasă avem şi elevi de 10, de 9 ,de 5 dar şi corigenţi. Pe care-i eliminăm? Alta e problema! În lege, numărul maxim de copii este de 25 elevi/clasă, repet maxim! Păi dacă ai într-o clasă patru elevi cu CES n-ar trebui să ai mai mult de 15 în clasa respectivă. Ştiţi că în mediul rural există clase unde cel puţin jumătate din numărul elevilor este CES (certificaţi sau nu)? Ce facem cu ei? Sunt cazuri când unii copii ştiu tabla înmulţirii în clasa a III- a şi-ntr- IV-a spui că n-au auzit de asa ceva. Cu el ce faci dacă te întâlneşti cu această situaţie şi-n clasa a VII-a?. Laşi, frate, Teorema lui Thales că oricum n-o pricepe şi-i dai separat să facă înmulţiri şi împărţiri" (Învăţătoare)"La şcolile din mediul rural se practică învăţământul simultan când obligatoriu lucrezi diferenţiat. Tot acolo sunt într-o clasă cam o treime elevi CES... şi normal îi integrezi şi pe ei. Mulţi profesori sau învăţători fac ce-i în planificare iar altora le dau ceva de făcut după capacităţile lor intelectuale. Întrebarea e alta. De ce acei copiii învata în clase de 30, când n-au voie mai mult de 25? Apoi, fiind cu CES cam patru într-o clasă, conform legilor în vigoare, patru copii cu CES echivalează cu 12 copii normali. Şi nu în ultimul rând- dacă la Şcoala 16 acei copii s-au integrat în învăţământul de masă -de ce au fost mutaţi contrar voinţei lor şi a părinţilor?" (Cadru Didactic)
Pro- învăţământ special
De partea cealaltă se situează comentatorii Ştiri.Botoşani.Ro care susţin integrarea lui Andrei într-un sistem special, cu mai puţini elevi, care să poate beneficia de mai multă atenţie din partea cadrelor didactice.
"Aceşti copii cu CES primeau atenţie deosebită din partea cadrelor didactice de la Şcoala 16. Aceştia se integrau mai usor în învăţământul de masă. Cei de la IŞJ promiteau că o să le fie mai bine la altă şcoală când au desfiinţat clase de acolo. Rezultatul? Profesorilor li se face scârbă de ei. Mă întreb: de aceşti copii nu trebuie să se ocupe cineva? Ei sunt primiţi în învăţămţntul de masă pe baza recomandărilor unor specialişti. La televizor toţi vorbesc despre integrarea acestor copii, în realitate le este scârbă. Au fost mutaţi aceşti copii la altă şcoală. Cine-şi asumă acest lucru? Oare în ţara asta trebuie să avem grijă doar de genii şi copiii care fac meditaţii?" (Profesoara)
"Are şi acel copil dreptul la educaţie dar nici nu poţi să influenţezi alţi 20 şi ceva de copii într-un mod negativ.. Asta înseamnă că le iei şansa la o educaţie de calitate şi-atunci mergem în cealaltă latură. Cel mai corect ar fi ca pentru copiii cu CES să se înfiinţeze şcoli specializate care să se poate ocupa de ei ca lumea, cu programe adaptate în funcţie de gradul de handicap, cu psiholog pentru fiecare clasă... Nu poţi băga un astfel de copil între cei "normali" (sună urât termenul) pentru că aceştia nu vor înţelege diferenţele între ei şi-l vor stigmatiza şi mai tare" (KlaussBT)
"Aceşti copii necesită din partea educatorului un grad mai mare de implicare, implicit alocarea unui timp suplimentar ce trebuie acordat unui elev cu un astfel de diagnostic. Alocarea unui timp suficient nu poate fi benefică decât elevului în cauză, dar, într-o clasă cu 25 de elevi, nu cred că acest copil poate beneficia de un astfel de tratament, deoarece asta ar însemna neglijarea celorlalţi. Or mie, în calitate de părinte, cu siguranţă nu mi-ar conveni ca lui "X" educatorul să-i rezerve 10 minute pe oră iar celorlalţi 24 de copii din clasă 1,6 minute. Nu ar fi drept. Spun încă odată că nu ştiu dacă există clase speciale în Botoşani pentru astfel de copii, dar dacă există, consider că părinţii au greşit atunci cînd au acceptat ca al lor copil să facă parte dintr-o clasă cu 24 de copii normali" (O2)
"Dragi părinţi! Copilul dumneavoastră este diferit şi ar fi bine să acceptați lucrul acesta. Un copil ca Andrei are centrul limbajului afectat, adică nu înțelege și nu transmite ca noi ceilalți mesajele... Are capacitatea de abstractizare dar și pe cea de generalizare afectate...Nu e vorba doar că cere mai multă afecțiune, cum spunea doamna director al școlii, ci e vorba de o altă construcție a gândirii. La asta adăugați și un eventual retard mental... Copilul are nevoie de altceva, astfel încât să îi creșteți independența proprie, să se poată descurca singur cu lucrurile elementare... Toată lumea o trage cu integrarea...Ieșiți din negare și lucrați cu el acasă după ce vă informați ce trebuie de făcut. Profii noștri nu știu ce e de făcut și nu puteți cere asta într-o clasă cu 25-30 de copii. Faptul că sta într-o clasă normală și nu ințelege nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lui, ba poate mai e și speriat de toate lucrurile acestea pe care nu le pricepe, nu înseamnă integrare!!! Notele de 5 pe care i le pun profii înseamnă integrare? Trebuie lucrat la nivelul lui și cu metode speciale. Ştiți care sunt caracteristicile tipului de deficienţă pe care o are? Vorbiţi cu itinerantul să vă explice ce face cu el, cum lucrează împreună... la fel trebuie să lucrați și dvs acasă...asta în cazul în care itinerantul știe ce are de făcut..." (Un om)
Ce spun specialiştii
Psihologii susţin că, plecând de la premisa că sindromul Down nu este o boală, ci o anomalie cromozomială, trebuie să înţelegem că persoana care a fost diagnosticată cu sindromul Down este o persoană specială, diferită de ceilalţi semeni şi chiar diferită de alte persoane cu sindromul Down diagnosticat.
Psihologul George Maidaniuc susţine că sub nicio formă nu se va pune problema integrării în proporţie de 100%, chiar dacă se doreşte acest lucru.
"În general, părinţii copiilor diagnosticaţi cu Down vor încerca din răsputeri să integreze copilul cât mai bine în societate şi uneori acest lucru este posibil, doar că este un proces anevoios. Statistic vorbind, persoanele diagnosticate cu Down se vor putea integra până la un anumit punct, după care orice efort de evoluţie pentru integrare va fi minimizat. Nu este vorba de atitudinea celor care încearcă să ajute pentru integrare, ci pur şi simplu imposibilitatea persoanei diagnosticate să asimileze informaţii noi", afirmă specialistul.
Potrivit acestuia, persoanele care pot ajuta în cea mai mare măsura sunt psihologii- logopezi şi părinţi, însă şi aceştia din urmă trebuie să fie asistaţi şi consiliaţi de acelaşi logoped, pentru a încerca obţinerea celor mai bune modalităţi de abordare a integrării copilului.
"Posibilitatea şi nivelul la care se integrează un copil diagnosticat cu Down nu depinde numai de acesta ci în mare măsură şi de părinţii acestuia. Uneori aceştia devin foarte rigizi în privinţa acestui diagnostic şi au aşteptări peste ceea ce este posibil să se poată face pentru persoanele diagnosticate cu Down. Este normal să vedem cum fiecare părinte doreşte binele copilului şi încearcă să facă tot posibilul, iar uneori această atitudine este diferit înţeleasă de cei din jur", adaugă psihologul.
Cât priveşte integrarea copiilor cu sindrom Down în şcolile de masă, George Maidaniuc opinează că acest lucru este dificil.
"Acesta este şi motivul pentru care persoanele cu CES sunt direcţionate către instituţii speciale în care sunt supravegheate şi îndrumate de către personal calificat. Să nu uităm că personalul şcolilor de masă nu sunt în aceeaşi proporţie formaţi, în comparaţie cu personalul şcolilor speciale, de a oferi un suport real persoanelor cu CES. Având în vedere că persoanele cu CES au un comportament diferit, acesta devine o problemă vizavi de comportamentele altor copii din şcolile de masă, generând astfel opinii divergente printre învăţători, profesori şi părinţi. În mare măsura persoanele cu CES pot fi denigrate din lipsa informaţiilor cu privire la diferenţele comportamentale şi aparţinătorii acestora vor lua atitudine. În aceasta situaţie nu este nimeni vinovat, mai curând fiind vorba de un tip de comunicare ineficientă cu privire la modalităţile de abordare a persoanelor cu CES", susţine psihologul George Maidaniuc.
Andrei a fost integrat, până anul trecut, în învăţământul de masă de la Şcoala nr.16, dar ca urmare a desfiinţării clasei a V-a, părinţii au fost nevoiţi să îl mute la Şcoala nr.13, cea mai apropiată de domiciliu. Liliana Tincu, directorul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, spune că la finalul clasei a IV-a, elevul a fost evaluat de Serviciul de evaluare și orientare școlara și profesională (SEOPS), care a emis o recomandare, cu care părinţii trebuie să fie de acord.
"În baza recomandării şi a acordului părinţilor, se eliberează certificatul de orientare şcolară şi profesională de către o comisie. Copilul a fost evaluat, i s-a făcut recomandare pentru învăţământul de masă cu structuri de sprijin, nu lăsat singur să se descurce. El beneficiază de curriculum adaptat, de profesor itinerant, consiliere psihologică şi până anul trecut, cât a fost la Şcoala 16, şi terapie logopedică. În condiţiile astea, am zis noi, că merge în învăţământul de masă- cu structuri de sprijin", explică Liliana Tincu.
În ce priveşte componenţa comisiilor care l-au evaluat pe Andrei, una este formată din psihologi şi psihopedagogi, care vin cu dovezi medicale, după care dosarul este analizat în comisia judeţeană de orientare şcolară şi profesională din care fac parte reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ special din Botoşani- Dorohoi, directorul Centrului de resurse, un reprezentant al Inspectoratului Şcolar şi unul al Consiliului Judeţean."Este o structură inter- instituţională. Dar în acelaşi timp avem în legislaţie menţionat faptul că orientarea şcolară şi profesională a copilului se face numai cu acordul părintelui. Lumea aşteaptă de la comisia asta un diagnostic, o orientare fermă către o formă sau alta de învăţământ, în absenţa exprimării dorinţei părinţilor, a copilului, de aceea trebuie ţinut cont de tot. Părinţii insistă să se meargă în continuare pe învăţământ de masă, mai ales că la şcoala unde şi-au înscris copilul au toate structurile de sprijin posibile la nivelul acesta: psiholog, logoped şi itinerant. În plus, ei când pleacă de la noi cu orientarea către învăţământ de masă, dacă este cazul, se face recomandare şi de curricumul adaptat. Deci mergem pe învăţământul de masă dar nu pe materia pe care o predăm la clasa a V-a", explică Liliana Tincu, directorul CJRAE.
Nu ne erijăm în specialişti sau în judecători care să decidă ce formă de învăţământ trebuie să urmeze Andrei, scopul materialului de faţă fiind de a aduce în faţa cititorilor opinii variate, ale altor cititori, precum şi opiniile specialiştilor care au de a face cu problematica sindromului Down şi a cerinţelor educative speciale. Le mulţumim tuturor.
Toate comentariile cititorilor Ştiri.Botoşani.Ro despre situaţia în care se află Andrei le găsiţi AICI şi AICI.
