Am oferit, în cursul săptămânii, puncte de vedere diverse: părinÅ£i, specialiÅŸti, profesori, specialiÅŸti din domeniu, reprezentanÅ£ii ai Inspectoratului Åžcolar. Însă subiectul a incitat discuÅ£ii aprinse pe formului site-ului nostru. Cititorii Åžtiri.BotoÅŸani.Ro au avut, la rândul lor, comentarii pertinente vizavi de această situaÅ£ie. Unii dintre ei au opinat că, atât timp cât Andrei a fost direcÅ£ionat spre învăţământul de masă, înseamnă că învăţământul de masă trebuie să-l "îmbrăţiÅŸeze", alÅ£ii, dimpotrivă, consideră că Andrei trebuie să fie integrat într-o ÅŸcoală specială, alături de alÅ£ii copii "speciali".
Vă prezentăm, aÅŸadar, un alt punct de vedere asupra acestei situaÅ£ii extrem de dificile: opiniile oamenilor simpli. Ei sunt oameni simpli, părinÅ£i, profesori, unii poate implicaÅ£i direct, dar care au intervenit în forum cu explicaÅ£ii ÅŸi lămuriri. Precizăm doar că am selectat un număr foarte mic din comentariile postate la articolele despre acest subiect.
La final prezentăm ÅŸi părerea unui psiholog, de la care am încercat să aflăm, dincolo de dorinÅ£a arzătoare a părinÅ£ilor, de acuzaÅ£iile aduse sistemului, cum se vede, în genere, situaÅ£ia unui copil cu Sindrom Down ÅŸi cum se iau deciziile privind educaÅ£ia acestuia.
Pro- învăţământ de masă
Iată câteva opinii care susÅ£in prima variantă:
"Am predat la o clasa simultană (clasa I ÅŸi clasa a III-a), am avut doi copii cu dizabilităţi ÅŸi am făcut faţă cu brio. E puÅ£in mai greu, ce-i drept, dar nu imposibil. Lucram mult acasă să îmi pregătesc un plan de lecÅ£ie dar rezultatul era mai mult decat satisfăcător. MulÅ£umirea pe care le-o citeam în ochi că reuÅŸesc ÅŸi ei să rezolve un exerciÅ£iu, să citească o frază era cea mai importantă pentru mine. Cu voinţă ÅŸi dragoste faţă de cei din jurul tău se pot face lucruri minunate. MenÅ£ionez că ceilalÅ£i elevi nu au fost neglijaÅ£i. AtenÅ£ia mea a fost oferită în aceeaÅŸi măsura pentru toÅ£i." (Alexandra)
"Sistemul de învăţământ nu se adresează doar olimpicilor... Dacă copilul a fost recomandat pentru învăţământul de masă, atunci trebuie integrat". (Denis)
"Deja sunt clase speciale ÅŸi învăţămÅ£nt special. Problema e că acel copil e orientat de specialiÅŸti spre învăţământul de masă. El a făcut clasele primare în învăţământul de masă. Păi într-o clasă avem ÅŸi elevi de 10, de 9 ,de 5 dar ÅŸi corigenÅ£i. Pe care-i eliminăm? Alta e problema! În lege, numărul maxim de copii este de 25 elevi/clasă, repet maxim! Păi dacă ai într-o clasă patru elevi cu CES n-ar trebui să ai mai mult de 15 în clasa respectivă. ÅžtiÅ£i că în mediul rural există clase unde cel puÅ£in jumătate din numărul elevilor este CES (certificaÅ£i sau nu)? Ce facem cu ei? Sunt cazuri când unii copii ÅŸtiu tabla înmulÅ£irii în clasa a III- a ÅŸi-ntr- IV-a spui că n-au auzit de asa ceva. Cu el ce faci dacă te întâlneÅŸti cu această situaÅ£ie ÅŸi-n clasa a VII-a?. LaÅŸi, frate, Teorema lui Thales că oricum n-o pricepe ÅŸi-i dai separat să facă înmulÅ£iri ÅŸi împărÅ£iri" (Învăţătoare)"La ÅŸcolile din mediul rural se practică învăţământul simultan când obligatoriu lucrezi diferenÅ£iat. Tot acolo sunt într-o clasă cam o treime elevi CES... ÅŸi normal îi integrezi ÅŸi pe ei. MulÅ£i profesori sau învăţători fac ce-i în planificare iar altora le dau ceva de făcut după capacităţile lor intelectuale. Întrebarea e alta. De ce acei copiii învata în clase de 30, când n-au voie mai mult de 25? Apoi, fiind cu CES cam patru într-o clasă, conform legilor în vigoare, patru copii cu CES echivalează cu 12 copii normali. Åži nu în ultimul rând- dacă la Åžcoala 16 acei copii s-au integrat în învăţământul de masă -de ce au fost mutaÅ£i contrar voinÅ£ei lor ÅŸi a părinÅ£ilor?" (Cadru Didactic)
Pro- învăţământ special
De partea cealaltă se situează comentatorii Åžtiri.BotoÅŸani.Ro care susÅ£in integrarea lui Andrei într-un sistem special, cu mai puÅ£ini elevi, care să poate beneficia de mai multă atenÅ£ie din partea cadrelor didactice.
"AceÅŸti copii cu CES primeau atenÅ£ie deosebită din partea cadrelor didactice de la Åžcoala 16. AceÅŸtia se integrau mai usor în învăţământul de masă. Cei de la IÅžJ promiteau că o să le fie mai bine la altă ÅŸcoală când au desfiinÅ£at clase de acolo. Rezultatul? Profesorilor li se face scârbă de ei. Mă întreb: de aceÅŸti copii nu trebuie să se ocupe cineva? Ei sunt primiÅ£i în învăţămÅ£ntul de masă pe baza recomandărilor unor specialiÅŸti. La televizor toÅ£i vorbesc despre integrarea acestor copii, în realitate le este scârbă. Au fost mutaÅ£i aceÅŸti copii la altă ÅŸcoală. Cine-ÅŸi asumă acest lucru? Oare în Å£ara asta trebuie să avem grijă doar de genii ÅŸi copiii care fac meditaÅ£ii?" (Profesoara)
"Are ÅŸi acel copil dreptul la educaÅ£ie dar nici nu poÅ£i să influenÅ£ezi alÅ£i 20 ÅŸi ceva de copii într-un mod negativ.. Asta înseamnă că le iei ÅŸansa la o educaÅ£ie de calitate ÅŸi-atunci mergem în cealaltă latură. Cel mai corect ar fi ca pentru copiii cu CES să se înfiinÅ£eze ÅŸcoli specializate care să se poate ocupa de ei ca lumea, cu programe adaptate în funcÅ£ie de gradul de handicap, cu psiholog pentru fiecare clasă... Nu poÅ£i băga un astfel de copil între cei "normali" (sună urât termenul) pentru că aceÅŸtia nu vor înÅ£elege diferenÅ£ele între ei ÅŸi-l vor stigmatiza ÅŸi mai tare" (KlaussBT)
"AceÅŸti copii necesită din partea educatorului un grad mai mare de implicare, implicit alocarea unui timp suplimentar ce trebuie acordat unui elev cu un astfel de diagnostic. Alocarea unui timp suficient nu poate fi benefică decât elevului în cauză, dar, într-o clasă cu 25 de elevi, nu cred că acest copil poate beneficia de un astfel de tratament, deoarece asta ar însemna neglijarea celorlalÅ£i. Or mie, în calitate de părinte, cu siguranţă nu mi-ar conveni ca lui "X" educatorul să-i rezerve 10 minute pe oră iar celorlalÅ£i 24 de copii din clasă 1,6 minute. Nu ar fi drept. Spun încă odată că nu ÅŸtiu dacă există clase speciale în BotoÅŸani pentru astfel de copii, dar dacă există, consider că părinÅ£ii au greÅŸit atunci cînd au acceptat ca al lor copil să facă parte dintr-o clasă cu 24 de copii normali" (O2)
"Dragi părinÅ£i! Copilul dumneavoastră este diferit ÅŸi ar fi bine să acceptaÈ›i lucrul acesta. Un copil ca Andrei are centrul limbajului afectat, adică nu înÈ›elege È™i nu transmite ca noi ceilalÈ›i mesajele... Are capacitatea de abstractizare dar È™i pe cea de generalizare afectate...Nu e vorba doar că cere mai multă afecÈ›iune, cum spunea doamna director al È™colii, ci e vorba de o altă construcÈ›ie a gândirii. La asta adăugaÈ›i È™i un eventual retard mental... Copilul are nevoie de altceva, astfel încât să îi creÈ™teÈ›i independenÈ›a proprie, să se poată descurca singur cu lucrurile elementare... Toată lumea o trage cu integrarea...IeÈ™iÈ›i din negare È™i lucraÈ›i cu el acasă după ce vă informaÈ›i ce trebuie de făcut. Profii noÈ™tri nu È™tiu ce e de făcut È™i nu puteÈ›i cere asta într-o clasă cu 25-30 de copii. Faptul că sta într-o clasă normală È™i nu inÈ›elege nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lui, ba poate mai e È™i speriat de toate lucrurile acestea pe care nu le pricepe, nu înseamnă integrare!!! Notele de 5 pe care i le pun profii înseamnă integrare? Trebuie lucrat la nivelul lui È™i cu metode speciale. ÅžtiÈ›i care sunt caracteristicile tipului de deficienţă pe care o are? VorbiÅ£i cu itinerantul să vă explice ce face cu el, cum lucrează împreună... la fel trebuie să lucraÈ›i È™i dvs acasă...asta în cazul în care itinerantul È™tie ce are de făcut..." (Un om)
Ce spun specialiÅŸtii
Psihologii susÅ£in că, plecând de la premisa că sindromul Down nu este o boală, ci o anomalie cromozomială, trebuie să înÅ£elegem că persoana care a fost diagnosticată cu sindromul Down este o persoană specială, diferită de ceilalÅ£i semeni ÅŸi chiar diferită de alte persoane cu sindromul Down diagnosticat.
Psihologul George Maidaniuc susÅ£ine că sub nicio formă nu se va pune problema integrării în proporÅ£ie de 100%, chiar dacă se doreÅŸte acest lucru.
"În general, părinÅ£ii copiilor diagnosticaÅ£i cu Down vor încerca din răsputeri să integreze copilul cât mai bine în societate ÅŸi uneori acest lucru este posibil, doar că este un proces anevoios. Statistic vorbind, persoanele diagnosticate cu Down se vor putea integra până la un anumit punct, după care orice efort de evoluÅ£ie pentru integrare va fi minimizat. Nu este vorba de atitudinea celor care încearcă să ajute pentru integrare, ci pur ÅŸi simplu imposibilitatea persoanei diagnosticate să asimileze informaÅ£ii noi", afirmă specialistul.
Potrivit acestuia, persoanele care pot ajuta în cea mai mare măsura sunt psihologii- logopezi ÅŸi părinÅ£i, însă ÅŸi aceÅŸtia din urmă trebuie să fie asistaÅ£i ÅŸi consiliaÅ£i de acelaÅŸi logoped, pentru a încerca obÅ£inerea celor mai bune modalităţi de abordare a integrării copilului.
"Posibilitatea ÅŸi nivelul la care se integrează un copil diagnosticat cu Down nu depinde numai de acesta ci în mare măsură ÅŸi de părinÅ£ii acestuia. Uneori aceÅŸtia devin foarte rigizi în privinÅ£a acestui diagnostic ÅŸi au aÅŸteptări peste ceea ce este posibil să se poată face pentru persoanele diagnosticate cu Down. Este normal să vedem cum fiecare părinte doreÅŸte binele copilului ÅŸi încearcă să facă tot posibilul, iar uneori această atitudine este diferit înÅ£eleasă de cei din jur", adaugă psihologul.
Cât priveÅŸte integrarea copiilor cu sindrom Down în ÅŸcolile de masă, George Maidaniuc opinează că acest lucru este dificil.
"Acesta este ÅŸi motivul pentru care persoanele cu CES sunt direcÅ£ionate către instituÅ£ii speciale în care sunt supravegheate ÅŸi îndrumate de către personal calificat. Să nu uităm că personalul ÅŸcolilor de masă nu sunt în aceeaÅŸi proporÅ£ie formaÅ£i, în comparaÅ£ie cu personalul ÅŸcolilor speciale, de a oferi un suport real persoanelor cu CES. Având în vedere că persoanele cu CES au un comportament diferit, acesta devine o problemă vizavi de comportamentele altor copii din ÅŸcolile de masă, generând astfel opinii divergente printre învăţători, profesori ÅŸi părinÅ£i. În mare măsura persoanele cu CES pot fi denigrate din lipsa informaÅ£iilor cu privire la diferenÅ£ele comportamentale ÅŸi aparÅ£inătorii acestora vor lua atitudine. În aceasta situaÅ£ie nu este nimeni vinovat, mai curând fiind vorba de un tip de comunicare ineficientă cu privire la modalităţile de abordare a persoanelor cu CES", susÅ£ine psihologul George Maidaniuc.
Andrei a fost integrat, până anul trecut, în învăţământul de masă de la Åžcoala nr.16, dar ca urmare a desfiinţării clasei a V-a, părinÅ£ii au fost nevoiÅ£i să îl mute la Åžcoala nr.13, cea mai apropiată de domiciliu. Liliana Tincu, directorul Centrului JudeÅ£ean de Resurse ÅŸi Asistenţă EducaÅ£ională, spune că la finalul clasei a IV-a, elevul a fost evaluat de Serviciul de evaluare È™i orientare È™colara È™i profesională (SEOPS), care a emis o recomandare, cu care părinÅ£ii trebuie să fie de acord.
"În baza recomandării ÅŸi a acordului părinÅ£ilor, se eliberează certificatul de orientare ÅŸcolară ÅŸi profesională de către o comisie. Copilul a fost evaluat, i s-a făcut recomandare pentru învăţământul de masă cu structuri de sprijin, nu lăsat singur să se descurce. El beneficiază de curriculum adaptat, de profesor itinerant, consiliere psihologică ÅŸi până anul trecut, cât a fost la Åžcoala 16, ÅŸi terapie logopedică. În condiÅ£iile astea, am zis noi, că merge în învăţământul de masă- cu structuri de sprijin", explică Liliana Tincu.
În ce priveÅŸte componenÅ£a comisiilor care l-au evaluat pe Andrei, una este formată din psihologi ÅŸi psihopedagogi, care vin cu dovezi medicale, după care dosarul este analizat în comisia judeÅ£eană de orientare ÅŸcolară ÅŸi profesională din care fac parte reprezentanÅ£i ai instituÅ£iilor de învăţământ special din BotoÅŸani- Dorohoi, directorul Centrului de resurse, un reprezentant al Inspectoratului Åžcolar ÅŸi unul al Consiliului JudeÅ£ean."Este o structură inter- instituÅ£ională. Dar în acelaÅŸi timp avem în legislaÅ£ie menÅ£ionat faptul că orientarea ÅŸcolară ÅŸi profesională a copilului se face numai cu acordul părintelui. Lumea aÅŸteaptă de la comisia asta un diagnostic, o orientare fermă către o formă sau alta de învăţământ, în absenÅ£a exprimării dorinÅ£ei părinÅ£ilor, a copilului, de aceea trebuie Å£inut cont de tot. PărinÅ£ii insistă să se meargă în continuare pe învăţământ de masă, mai ales că la ÅŸcoala unde ÅŸi-au înscris copilul au toate structurile de sprijin posibile la nivelul acesta: psiholog, logoped ÅŸi itinerant. În plus, ei când pleacă de la noi cu orientarea către învăţământ de masă, dacă este cazul, se face recomandare ÅŸi de curricumul adaptat. Deci mergem pe învăţământul de masă dar nu pe materia pe care o predăm la clasa a V-a", explică Liliana Tincu, directorul CJRAE.
Nu ne erijăm în specialiÅŸti sau în judecători care să decidă ce formă de învăţământ trebuie să urmeze Andrei, scopul materialului de faţă fiind de a aduce în faÅ£a cititorilor opinii variate, ale altor cititori, precum ÅŸi opiniile specialiÅŸtilor care au de a face cu problematica sindromului Down ÅŸi a cerinÅ£elor educative speciale. Le mulÅ£umim tuturor.
Toate comentariile cititorilor Åžtiri.BotoÅŸani.Ro despre situaÅ£ia în care se află Andrei le găsiÅ£i AICI ÅŸi AICI.
