"Moarte românilor - inscripţia asta am descoperit-o pentru prima dată în urmă cu un an pe strada Ştefan Neaga din Chişinău, pe un zid care împrejmuieşte un bloc foarte luxos, chiar peste drum de oficiul Stării Civile, unde intră foarte multă lume. Chiar pe asta au şi mizat autorii chemării: ca ea să fie citită de cât mai mulţi oameni", spune Dumitru Crudu.
A avut și o reacție. A luat o bidinea, vopsea și a acoperit grafitti-ul. Însă a doua la găsit la loc. Seara a revenit și a mai aplicat un strat de vopsea peste inscripție.
"Dimineaţa însă chemarea xenofobă era la loc. Cineva avea grijă ca acest îndemn josnic să nu dispară niciodată. Ori de câte ori îl ştergeam eu, te miri ce canalie, îl vopsea din nou. Ar fi trebuit să stau la pândă o noapte întreagă şi să-i prind, dar nu am mai făcut-o şi pe asta, în parte pentru că nu prea rezist la tăvăleală.Am făcut însă altceva. Am oprit câţiva cetăţeni grăbiţi să-şi prefecteze un paşaport nou şi i-am întrebat ce cred despre acest grafitti. Îi durea fix în trompetă.
Doar pe unul din zece l-a deranjat. Am încercat să vorbesc şi cu oamenii din casa de locuit, înconjurată de zidul cu pricina. Toţi dădeau indiferenţi din umeri şi nimeni nu vru să stea de vorbă cu mine. Adică, tacit, aprobau îndemnul? Cel mai receptiv dintre toţi se dovedi portarul, care însă, culmea, habar nu avea de acest grafitti.
Când a aflat, mi-a promis că o să-l şteargă. Că nu l-a şters nici până acum, e o altă poveste. Din vorbă în vorbă, am aflat că în blocul pe care-l păzeşte locuiesc şi nişte oameni sus-puşi", mai povestește Dumitru Crudu.
Însă scriitorul spune că lucrurile nu vor rămâne așa, mai ales după o experiență pe care a trăit-o în România, la Iași, săptămâna trecută.
"Câteva zile după asta am mers la Iaşi. După ce am ieşit din taxi şi am intrat în holul hotelului, mi-a picat fisa că mi-am uitat rucsacul în habitaclul maşinii. Am ţâşnit glonte afară. Nici urmă de maşină. Mai trist e că nu reţinusem denumirea firmei de taximetrie. Adică nu aveam niciun indice al taxiului. Cum naiba să-l mai găseşti în condiţiile astea?
În rucsac însă mi-au rămas toţi bani, paşaportul şi computerul meu, cu toate textele mele. Practic, nu mai aveam nici cu ce să mă întorc acasă. Nici să rămân nu puteam, dar nici să plec acasă.
Eram disperat, pentru că nu ştiam ce să fac mai departe. Şi când mă pregăteam deja să merg să dorm în parc, uşa hotelului se deschide şi în hol dă buzna taximetristul care m-a adus la hotel, cu rucsacul meu în braţe, în care mi-am găsit paşaportul meu şi banii. Nu-mi lipsea nici măcar un fir de aţă.
În timp ce taximetristul îşi cerea scuze că a observat pierderea mea atât de târziu, mi-am amintit de grafitti din Chişinău. Moarte românilor. Cum o să ajung la Chişinău, primul lucru pe care am să-l fac va fi să şterg din nou această inscripţie", își încheie editorialul scriitorul Crudu, pe deschide.md.
