O știre, frumos ambalată, cu hârtie lucioasă și fundiță roz petrecută pe deasupra, ca un cozonac de lux, ne anunță că premierul Victor Ponta face un  regal de vizite externe, din motive, firește, patriotice. Merge întâi în R. Moldova (unde avem, zic eu, nu scrie știrea, o bună substanță de alegători), apoi în Turcia, se oprește la Beijing și, la urmă, merge la New York, pentru a participa la Adunarea generală a ONU. Perfect, bravos! – exclami. După Boc, amețitul medieval, care a cotcodăcit doar în bătătura lui, arendașul din Deal neîngăduindu-i să iasă din clasă (e drept că nici pretinsul premier nu s-a cerut, cu riscul de a face pe el!), iată o avântată activitate externă. Am salutat-o și am pus condiția, în mintea mea, să fie cu folos pentru România.

Dar stați, că știrea slobozită de Guvern și difuzată, firește, și de AMPress, mai are însă o coadă. Ce coadă? Codiță. Încă nu s-a isprăvit. Ajuns în SUA, premierul Victor Ponta se va întâlni așa, la și altele, cu reprezentanții marilor companii energetice americane. Adică alea de sunt deja pe la noi, care explorează, dacă nu cumva chiar exploateză diverse, cum ar fi gazele de șist, că doar nu vin la cules fructe de pădure. Am învățat, de când mănânc pâinea argiloasă a gazetăriei că, uneori/adeseori, miezul informației e la periferia știrii, acolo unde cititorul ajunge împachetat deja. ONU ca ONU, dar gazele de șist rămân onu nostru, obsesia și câștigul. Câștigul, zice știrea, este "independența energetică" a României. Păi îi doare fix în cur sunt tentat să zic și uite că chiar zic, pe ăia din vârful supercompaniilor americane, de independența mea din calorifer. Profitul lor e legea pe care o accept ca fundament capitalist al oricărei munci afaceriste. Dar profitul meu unde e? Gigantul care-mi va înlocui mie apa freatică din puț cu otravă îmi va vinde, la prețul pieței, așa cum l-ar vinde francezilor sau maurilor, gazul aprinzător. Așa cum îmi vinde OMV benzina, un pic mai scumpă acasă la mine, de unde o scoate, decât la Viena.

Există un scandal la noi pe tema asta iar Victor Ponta pronunță rar subiectul, având grijă să-l înfofolească în staniolul independenței energetice.

De când a început el campania, și a început-o pe când alții moțăiau în bocancii ideii de a fi candidați, ocolește subiectul gazelor de șist, ca și subiectul aurului cianurat și mai ales ciordit  din Apuseni, proiect pe care premierul îl sprijină nefiind de acord cu el! Acum ocolește pe la Ankara și Beijing pentru a ajunge, traversând sălile ONU, ca să-și piardă urmele mirositoare a șist, la găuritorii de la Pungești.

Frumos lucrat! Numai că se vede. Totul pentru vot, totul pentru victorie. Nu-mi permit, în următoarele nu știu câte zeci de zile, să greșesc, a zis candidatul Ponta, în fața femeilor pesediste. Mai bine stau în casă și mănânc popcorn. Mai bine, decât să dea ocol lumii pentru a ajunge la ăia cu gazele de șist, stătea acasă și mânca floricele. Iată că l-am citat pe Iohannis. Neamțul a răspuns aseară unui tir de întrebări dure la B1. El a întrebat de ce mănâncă Ponta popocorn și nu, într-o dezbatere publică, floricele. Dar ăsta-i alt subiect. Voi încerca să-l despic.

Lucian Avramescu