Petrică, botoșăneanul mort peste hotare, a fost condus pe ultimul drum de familie și zeci de oameni care l-au apreciat!

Ca mulți alți români, Petrică a ales calea străinătății plecând la muncă în Italia.

Petrică Postolache, tânărul de 42 de ani care aducea mereu zâmbet și lumină în inimile celor din jur, a plecat dintre noi, lăsând un gol pe care nimeni și nimic nu îl poate umple.

Pe 18 iunie 1982, când soarele verii își revărsa căldura peste câmpiile Hudeștiului, Petrică a venit pe lume, aducând bucurie în familia sa și în întreaga comunitate. Crescut în spiritul muncii și al respectului, el a fost mereu un exemplu de modestie și bunătate.

 

Dorul de casă și drumul străinătății

Ca mulți alții din sat, Petrică a ales calea străinătății, plecând în Italia în căutarea unui trai mai bun. Deși trupul îi era departe, inima îi rămânea mereu acasă. Sărbătorile erau momentul în care dorul devenea de nesuportat, și astfel, în iarna aceasta, s-a întors să petreacă Sfintele Sărbători alături de cei dragi.

Pe 3 ianuarie 2025, cu inima încărcată de amintiri și cu speranța revederii, Petrică și-a luat rămas bun de la familie, îndreptându-se din nou spre Italia, dar soarta a avut alte planuri. În drum spre destinație, pe o stradă din Slovenia, moartea l-a luat pe neașteptate, ca un vânt rece care stinge o lumânare aprinsă.

Durerea pierderii a fost amplificată de distanța care îi separa. Dar fratele și sora lui, uniți de dragostea familială, au depus eforturi supraomenești pentru a-l aduce acasă. Drumurile lungi și obstacolele birocratice nu i-au descurajat. Pentru ei, Petrică trebuia să se odihnească în pământul care l-a crescut, scrie Glasul Nordului.

Pe 10 ianuarie 2025 întreaga comunitate s-a adunat pentru a-l conduce pe ultimul drum. Tinerii rămași în sat, prieteni din copilărie, vecini și rude, toți au venit să-și ia rămas bun. Biserica mică, dar primitoare, a răsunat de rugăciuni și cântece de jale. Lacrimile se împleteau cu amintirile, iar fiecare colț al satului părea să suspine.

Petrică nu a fost doar un simplu sătean. A fost simbolul muncii cinstite, al respectului față de semeni și al modestiei. Niciodată nu a ezitat să-și ofere ajutorul, fie că era vorba de o mână de lucru la câmp sau de un sfat înțelept. În ochii celor care l-au cunoscut, el era ca un stâlp al comunității, un reper de omenie într-o lume agitată.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Explozii în Cernăuți. Rusia a lansat un atac cu drone. O stație feroviară a luat foc!

astăzi, 10:56

Un incendiu a izbucnit, vineri dimineaţă, într-o staţie de cale ferată din regiunea Cernăuţi, ca urmare a căderii unor resturi ale unei drone ruseşti interceptate de armata ucraineană, ...

Memorialul Ipotești invită profesorii și publicul interesat la un nou dialog cu genericul „Cum îl mai citim pe Eminescu?”

astăzi, 10:40

După un dialog, mai mult decât benefic și instructiv, cu Liviu Papadima și Ioan Pârvulescu, organizată în cadrul Zilelor Eminescu, ediția din ianuarie 2025, Memorialul Ipotești...

O nouă informare de instabilitate atmosferică pentru județul Botoșani. Meteorologii au emis Cod Galben!

astăzi, 10:09

Meteorologii au actualizat prognoza și au emis un Cod galben de instabilitate atmosferică temporar accentuată pentru județul Botoșani valabil de astăzi, de la ora 10:00, până mâine,...