-În clasamentul celor mai performante sisteme de educație din Europa și din lume, România nu se află într-o poziție fruntașă, dimpotrivă. Care credeți că este explicația pentru această poziționare a ţării noastre? Există vreo legătură între perioada post-decembristă şi acest declin sau realitatea este că nu am fost niciodată în top?
Mircea Miclea: Nu am fost niciodată în top, dar era multă propagandă, despre excepţionalismul românesc, tipic socialistă, cum că noi suntem extraordinari. Dacă învățământul românesc ar fi fost de top, după 45 de ani de socialism am fi produs câteva realizări științifice sau tehnice de nivel mondial semnate de români educați în sistemul socialist. Or, din păcate, nu avem așa ceva. Sub unele aspecte, sistemul educațional era, însă, mai bun atunci decât acum. De pildă, adaptarea învățământului la piața muncii, e adevărat, cea de atunci, era mai bună. La fel, egalitatea de șanse între copiii din mediul rural versus urban se realiza în parametri mai buni ca acum.
După 1990, s-a produs o deteriorare a calității actului educațional, generată de mai multe cauze. Vă menționez doar trei, cu impact negativ major: (1) prestația la catedră a cadrelor didactice s-a deteriorat masiv (deși, încă, mai avem profesori excelenți, dar ei sunt minoritari, iar vocea lor nu se mai aude din cauza mediocrilor); (2) salarizarea egalitaristă, care i-a demotivat pe profesorii buni să devină mai buni și a favorizat mediocritatea; (3) lipsa unui angajament politic coerent, transpartinic, în susținerea educației.
-Dacă ați recomanda ca model un sistem educațional de succes care să poată fi aplicabil și la noi, care ar fi acela și de ce?
-Modelul finlandez. E modelul european cel mai eficient, unul dintre cele mai bune din lume. Am preluat unele dintre elementele acestui model în Legea Educației Naționale; de pildă, instituirea clasei pregătitoare ca și clasă obligatorie. Alte aspecte nu pot fi preluate. De exemplu, ei nu au programă școlară, au doar
rezultate ale învățării pe fiecare ciclu, adică ce anume trebuie să știe elevul la finalul unui ciclu, profesorii fiind lăsați să construiască singuri curriculumul, ce și cum predau. Dar aceasta presupune să ai profesori extrem de bine pregătiți, capabili să-și construiască în mod independent o programă pentru a atinge acele rezultate. Or, din păcate, marea majoritate a profesorilor de la noi nu pot face așa ceva.
-Vedem aproape zilnic pe internet, în mod special pe rețelele de social media, articole elogioase la adresa olimpicilor romani, articole care fac apologia învățământului romanesc. Ce reprezinta aceste rezultate singulare la nivel macro?
-Rezultatele olimpicilor reflectă calitățile lor personale remarcabile, efortul familiilor lor și a câtorva profesori de elită. Ele nu reflectă performanța sistemului în ansamblu. E ca și cum am găsi, în România, câțiva oameni cu înălțimea de 2,15 metri și am spune că aceasta este înălțimea oamenilor din România! Rezultatele acestea sunt folosite adesea pentru a ascunde deficiențele din sistem, pentru a argumenta că reforma nu e necesară. "Excepționalismul românesc" este o boală recurentă în discursul public de la noi.
-La polul opus se află numărul ridicat de analfabeți funcționali, ultimele statistici spunându-ne că 42% dintre romanii care au terminat o scoală sunt incapabili să înțeleagă ceea ce citesc. Cât din acest procent se datorează şcolii?
-Principala vină o poartă sistemul de învățământ. După ce ai avut 10 ani de învățământ obligatoriu, în care ai desfășurat activități didactice, pentru care ai luat bani, nu poți să spui că altcineva e vinovat de analfabetismul funcțional al elevilor pe care tu i-ai pregătit. Din păcate, legislația actuală îi protejează pe toți mediocrii aciuați prin școli. Prevederile din Legea Educației care spuneau că acele consilii de administrație ale școlilor, formate majoritar din părinți și reprezentanți ai comunități locale, pot concedia profesorii mediocrii au rezistat câteva luni, după care, guvernul Ponta le-a anulat total! Nici părintele, nici directorul școlii nu au ce-i face unui incompetent de la catedră, pentru că el nu e angajatul școlii ci al sistemului de învățământ. Cei care sunt vinovați de acest analfabetism funcțional dorm liniștiți, protejați de lege.
-Care sunt primele greșeli de reparat în învățământul românesc? De cealaltă parte, care sunt lucrurile bune care nu ar trebui nicicând să dispară?
-Primul lucru ar fi evaluarea performanțelor didactice ale profesorilor și salarizarea lor diferențială, în funcție de performanță. Cei buni ar trebui să poată avea dublu sau triplul salariului actual, ceilalți ar trebui concediați, spre binele elevilor. Al doilea ar fi un curriculum coerent, adaptat la mintea acestei "generații digitale", aflată în școală. Al treilea ar fi pregătirea cadrelor didactice prin masterat didactic, ca în Finlanda sau în alte țări cu învățământ performant.
N-ar trebui să dispară prestigiul de care, încă, se bucură matematica și științele naturii în educația românească. Mai mult chiar, poziția lor ar trebui consolidată.
-Care ar trebui sa fie rolul părinților în identificarea și propunerea de soluții pentru problemele din sistemul actual de învățământ? Şi ce sfat aveți pentru părinții care au impresia ca se luptă cu morile de vânt?
-Când părinții o să-i voteze doar pe cei care dovedesc că au făcut ceva pentru binele educației, atunci vor schimba educația. Câtă vreme votăm după alte considerente, culegem ce am semănat. Ar trebui revenit de urgență la prevederile inițiale ale legii educației, care permiteau părinților, prin consiliul de administrație, să intervină în angajarea directorilor și a profesorilor. Fără această corecție a legislației părinții sunt într-adevăr neputincioși, n-are rost să ne ascundem după deget.
-Mai sunt speranțe ca lucrurile se vor schimba în bine și în școala românească?
-Da, sunt. Studiul istoriei arată că, adesea, se întâmplă lucruri care erau de neconceput cu ceva timp în urmă. Știm care sunt problemele, știm cum arată soluțiile. Ne trebuie un grup de oameni competenți, corecți și hotărâți, care să ajungă la putere și să schimbe sistemul. Sunt sigur că acest grup va apărea. Prin ce spunem și ce facem noi trebuie să îi pregătim calea.
Citeste interviul complet pe totuldespremame.ro...