Un băiat de 15 ani, din judeţul Timişoara, cunoscut ca dependent de calculator, şi-a înjungiat mama adoptivă, când l-a ameninţat că nu-i mai plăteşte abonamentul de internet pentru că adunase 200 de absenţe la şcoală. Un alt copil, de 13 ani, din municipiul Moreni, judeţul Dâmboviţa, s-a spânzurat, după ce tatăl, care aflase că a luat note mici la şcoală, l-a lovit peste gură şi l-a ameninţat că-i ia calculatorul şi telefonul mobil.
Cazurile petrecute recent au creat impresia că, în ziua de astăzi, unii adolescenţi sunt adevăraţi monştri, cruzi şi lipsiţi de recunoştinţă faţă de cei care i-au crescut.
Opinia specialiştilor atenţionează că, de fapt, vina trebuie căutată atât în familie, în special la părinţi, cât şi în societate, pentru că "într-o societate bolnavă cresc copii bolnavi".
Despre cum pot părinţii deosebi dependenţa, de doar o pasiune pentru jocurile războinice de pe calculator, şi ce pot face pentru a o preveni, sau remedia, a răspuns Cezara Dasu, psihoterapeut certificat pe probleme de dependenţă la Spitalul de Psihiatrie Titan "Dr. Constantin Gorgos".
1.Când se poate vorbi despre dependenţa de calculator?
C.D. Se consideră dependent de calculator acel copil care nu mai face altceva în timpul liber. Iar, atunci când nu se joacă pe calculator, doar la asta se gândeşte.
2.Cum se ajunge la această dependenţă?
C.D. Dependenţa apare ca o consecinţă a unui mediu de dezvoltare insuficient de bun în care creşte copilul. Pentru că mediul influenţează, mai bine zis, îşi lasă amprenta, asupra structurilor din creier responsabile cu autoreglarea eficientă a comportamentului copilului. De multe ori, în spatele unor întâmplări teribile, făptuite de copii sau adolescenţi, se află "secrete de familie", adică situaţii sau dependenţe ale celor mari, care au creat traume, de multe ori, ascunse, copiilor. Copiii dependenţi de calculator suferă de un gol sufletesc, de o lipsă de afectivitate.
3.Cum se poate remedia această situaţie?
C.D. Dacă s-a ajuns la dependenţă, doar psihoterapia în familie, de lungă durată, poate ajuta. Aşa că mai bine, părinţii ar învăţa să prevină această dependenţă.
Ce greşeli educative trebuie să evite părinţii a explicat psihoterapeutul Cristiana Leviţchi:
"Începând cu vârsta de trei-patru ani, părinţii trebuie să-i înveţe pe copii să aibă limite comportamentale. Apoi, totul se face prin dedicare, comunicare şi negociere, un proces în care cele două părţi cad de acord cu ce lasă şi ce dă fiecare. În niciun caz nu se va apela la violenţă, pentru că răsunsul va fi tot unul violent. De asemenea, părinţii să se autocontroleze, să nu aibă propriile dependenţe şi să nu fie violenţi unul faţă de celălalt".
Adevarul.ro
