Imaginea preoÅ£ilor de Å£ară avuÅ£i, cu maÅŸini scumpe, case cu ÅŸase camere ÅŸi cu sute de animale prin curte, nu mai e de actualitate. A deveni preot nu mai reprezintă un salt brusc pe scara socială, cum era până acum 10 ani. Parohiile au devenit tot mai mici, tinerii îÅŸi pierd credinÅ£a, iar cei în vârstă abia îÅŸi mai duc zilele. A fi preot acum e fie o datorie sfântă, ce implică mari sacrificii materiale, fie pur ÅŸi simplu o afacere proastă, pentru cei mai pragmatici.
Cazul tânărului paroh Vasile Miron, din satul Stânca (Victoria), e reprezentativ pentru condiÅ£ia de preot de Å£ară. SlujeÅŸte pentru abia 60 de familii, face naveta, locuieÅŸte prin casele enoriaÅŸilor ÅŸi, cu chiu cu vai, a turnat o fundaÅ£ie la biserica pe care nu se ÅŸtie dacă o va vedea vreodată ridicată. TrăieÅŸte cu preoteasa din 10 euro pe zi ÅŸi numai ei ÅŸtiu cum rezistă. Părintele Miron e apreciat totuÅŸi de săteni, poate printre cei mai săraci din România, pentru acÅ£iunile de binefacere pe care le organizează periodic, în favoarea copiilor din sat.
Părintele Miron a slujit la un praznic într-o baracă de lemn, iar masa a fost întinsă afară, în bătaia vântului.
"N-avem mari pretenţii"
Acum doi ani ÅŸi jumătate, când a fost hirotonit, Vasile Miron, un tânăr de mai puÅ£in de 30 de ani, din Târgu Frumos, a venit în satul în care a fost trimis cu gânduri mari: să clădească o biserică ÅŸi o casă parohială într-o comunitate mică de creÅŸtin ortodocÅŸi. Între timp, intenÅ£iile i s-au mai domolit: acum vrea să vadă gata măcar biserica. A înÅ£eles foarte bine că va face în continuare preoÅ£ia din plăcerea de a aduce oamenii la slujbă.
"Veniturile sunt mici la debutanÅ£i. Eu am un salariu de 800 de lei, din care rămân, lunar, cu puÅ£in mai mult de 500 de lei. Din puÅ£inii bani pe care-i iau mai cumpăr cele de trebuinţă pentru slujbe sau dulciuri pentru copiii din sat. Am noroc mare de faptul că soÅ£ia m-a înÅ£eles ÅŸi a acceptat situaÅ£ia. Cum am noroc mare de soacra mea, care ne face mâncare sau ne găzduieÅŸte atunci când stăm în oraÅŸ", spune preotul din Stânca, Vasile Miron.
În familia sa se strâng lunar venituri de sub 1.400 de lei, pentru că soÅ£ia este educatoare la o grădiniţă din Alexandru cel Bun. "Câteodată ÅŸi eu mă întreb cu ce trăim. Ne-am obiÅŸnuit cu puÅ£in, nu avem necesităţi mari", mai spune Vasile Miron.
Capela din cimitir mai aduce un pic a biserică, iar icoanele par să-l protejeze pe tânărul preot
Maşină luată de părinţi
La locul în care a fost turnată fundaÅ£ia viitoarei biserici din Stânca – o clădire deloc impunătoare, cu lungimea unei case de locuit – preotul vine cu o maÅŸină Skoda Fabia. "Mi-au cumpărat-o părinÅ£ii, second hand. Este o maÅŸină bună care-mi foloseÅŸte foarte mult", spune Vasile Miron.
Despre o casă parohială nici nu mai poate fi vorba, în condiÅ£iile în care, cu chiu, cu vai ÅŸi doar cu muncă voluntară a apărut fundaÅ£ia bisericii. "Cărămida am primit-o din partea Primăriei. A fost demolat un spital din Sculeni ÅŸi ne-au făcut-o cadou, cu condiÅ£ia s-o luăm noi de acolo ÅŸi s-o curăţăm. Am cărat cărămida, împreună cu oamenii, cu tractorul. Am stat apoi în curte la poveÅŸti ÅŸi am curăţat-o", mai spune preotul.
În oraÅŸ locuieÅŸte la mama soÅ£iei, iar atunci când vine în sat stă la câte un enoriaÅŸ. "Mă primesc oamenii cu braÅ£ele deschise. Când am venit aici nu mergeau prea mulÅ£i la biserică, acum vin 40 de adulÅ£i, duminica, ÅŸi vreo 20 de copii", mai spune preotul Miron.
Până va fi gata biserica, slujbele le Å£ine ori în praznicarul din lemn ridicat în curtea viitoarei biserici, ori în curte, sub cerul liber, ori în micuÅ£a capelă din curtea cimitirului. "Este un preot care ne-a adus la biserică ÅŸi bărbaÅ£ii. A ÅŸtiut să vorbească frumos cu ei ÅŸi să-i atragă. Åži pe copii i-a adus, să vedeÅ£i ce frumos cântă la slujbă. La început nu aveau stare, dar acum sunt atenÅ£i ÅŸi cuminÅ£i", spun două dintre enoriaÅŸele din Stânca, strânse la un praznic.
Cinci familii furate
Din puÅ£inii enoriÅŸi pe care-i are – satul are cu totul 84 de familii – a văzut dispărând cinci. LuaÅ£i de pocăiÅ£i sub aripa lor. "Imediat după 1990 am înÅ£eles că au venit aici misionari ÅŸi, încet, au reuÅŸit să atragă cinci familii care au fost creÅŸtin ortodocÅŸi înainte", ne-a spus preotul Vasile Miron.
Venituri din slujbe suplimentare
Pentru a-ÅŸi plăti facturile, preotul Vasile Miron este chemat să slujească la o biserică din oraÅŸ. "Preotul paroh de la Sfântul Nectarie din Alexandru a avut bunătatea să mă cheme să mai particip la slujbe acolo ÅŸi aÅŸa îmi fac bani pentru facturi. Pot sluji oriunde, doar n-o să stau acasă", ne-a spus parohul din Stânca.
"Parohiile de sub 100 de familii sunt defavorizate"
Protopopul Protopopiatului 1 IaÅŸi, preotul Toma Gradinaciuc, spune că preoÅ£ii din parohiile de sub 100 de familii sunt la limita supravieÅ£uirii. "Sunt parohii foarte mici care abia se întreÅ£in ÅŸi sunt sprijinite de Mitropolie. Dacă o parohie nu are enoriaÅŸi nu se poate susÅ£ine singură. În această situaÅ£ie sunt parohiile la care sunt mai puÅ£in de 100 de familii de enoriaÅŸi. Pentru că s-au împărÅ£it parohii mai mari am ajuns în situaÅ£ia de a a avea parohii mici care nu se pot susÅ£ine. Un preot primeÅŸte la salariu contribuÅ£ia de la stat, dar trebuie să se autofinanÅ£eze cu venituri din parohie", ne-a spus protopopul Toma Gradinaciuc.
sursa: 7Est
