Citeste mai jos mesajul parintelui Ioan Florin:
"Sunt zile amare pentru Biserica Ortodoxa, dar sa nu ne pierdem cumpatul, cei care suntem in ea. Si nici sa nu o dam pe predici sforaitoare, ca si cum nici usturoi n-am mancat, nici gura nu ne miroase. Am pentru fratii mei, preotii, o veste buna si una proasta. Ma pricep un pic la vesti, nu doar pentru ca am fost ziarist, dar si pentru ca am umblat mult printre oameni de tot felul, acasa si printre straini. E drept insa ca nu ma pricep la profetii.
Vestea buna este ca, dincolo de scandari, de vituperatiile unor ziaristi sau de lozinci, oamenii din strada (cititi-le aici revendicarile!) nu au nimic cu Biserica lor: nici cu Hristos, nici cu Ortodoxia, nici cu Sfintii Parinti si, pana la urma, nici cu moastele Sfintei Paraschiva. Lumea e tulburata, dar nu pe slujitorii Bisericii care isi fac in mod cinstit treaba prin parohii, in spitale, la capataiul oamenilor sau pe oriunde or mai umbla, de care se minuneaza si ii lauda cand ii gaseste. Un exemplu chiar din aceste zile, daca vreti, este nominalizarea unui preot, parintele Mihail Jar, la 'Oamenii Timpului' (parintele Mihail are grija la Banceni, in Ucraina, de patru sute de copii). Sau bucuria cu care oamenii il inconjoara, de pilda, pe Mitropolitul Iosif de la Paris, cand apare bland si smerit intre ei. Pe el si mai sunt si altii. Sau faptul ca oriunde ajung prin lume romanii emigranti, biserica este printre primele locuri pe care le cauta.
Oamenii scandeaza, asa e, dar nu se rafuiesc cu Biserica Ortodoxa, ci cu o imagine a ei din zilele noastre: imaginea arogantei unei institutii. Aceasta este vestea proasta.
Ne-am invatat sa nu le dam niciodata dreptate, sa simplificam totul la un atac impotriva Bisericii, sa-i demonizam. E o 'ostilitate comandata', s-a spus zilele astea. Bun, e drept, am vazut si o multime de rautati si minciuni, ca lumea e mare si are acces la feisbuc, s-a vorbit cu ura si s-a scris cu scuipati, ca asa e la revolutii, - dar o ostilitate comandata de cine? Sa se spuna atunci pana la capat, clar, pe nume, cine o comanda, prin cine, cum, ca sa stim ce avem de facut. Altfel, amenintarea asta suna ca 'agenturile' din decembrie 89.
Pana sa comande cineva alte ostilitati, cred ca mai intai am facut-o noi insine, cei din Biserica. Cine i-a comandat, fratii mei, purtatorului de cuvant al Patriarhiei enormitatile pe care le-a balmajit zilele astea, umpland o lume de revolta si pe noi de rusinea cu 'preotul invitat'? De unde fatarnicia asta, ca 'Biserica respecta convingerea religioasa a fiecarei familii indoliate' si de aceea nu s-ar fi spus o slujba pe trotuarul de la Colectiv? Dar cand la 8 dimineata tragem clopotele in cartier, cum e cu 'convingerile religioase' ale familiilor care locuiesc peste drum? Dar cand facem procesiuni, dar cand blocam un oras intreg cu sarbatorile noastre? Nu zic sa nu mai tragem clopotele, zic sa nu mai fim farisei.
Cine a comandat in aceste zile predicile ambiguu-miloase, vai, Dumnezeu sa-i ierte, dar si voi v-ati cautat-o, mai baieti? Cine l-a pus pe monahul nemtean (care, nu stiu cum se face, apare de fiecare data cand e rost de scandal) sa faca sinistra triere dupa pacate a mortilor de la Colectiv? Sub ce ascultare sta el? Cine a comandat leghioanelor anonime din bezna 'blogosferei ortodoxe' sa iasa la lumina si sa celebreze pedeapsa lui Dumnezeu pentru 'satanistii' din club?
Si, in general, cine a comandat izolarea intelectuala si lunga tacere publica in care s-a inchis in ultimii ani Patriarhia, iluzionandu-se ca trustul ei de presa tine loc de comunicare cu societatea civila?
Nu va lasati amagiti, multimea nu se rafuieste cu noi pentru ceea ce s-a intamplat la Colectiv. Iesiti din teoriile conspiratiei, deschideti ochii in realitatea din strada. Timp de ani de zile, incetul cu incetul, picatura cu picatura, coruptia a copt in Romania ca un buboi imens, care acum s-a spart, iar mizeria a improscat si in obrazul nostru, pentru ca, de 25 de ani, in ciuda asigurarilor ca nu facem politica, ne-am lasat perceputi ca partasi ai tuturor administratiilor politice. Ai unor politicieni cocotati la putere pe sangele oamenilor din decembrie 89 si pe banii securistilor vechi si noi. Am stat la hramuri alaturi de ei (cand locul lor trebuia sa fie in genunchi, in multime), iar ura cu care au fost priviti acestia s-a uitat in aceste zile cu aceiasi ochi si la noi.
Cine ne-a oprit sa denuntam din cele mai inalte amvoane aceasta infectie, sa-i facem responsabili pentru exodul romanesc, pentru cea mai mare saracie din Europa si pentru cea mai mica speranta de viata, pentru una dintre cele mai inalte rate ale mortalitatii materne, pentru cea mai inalta rata din UE a mortalitatii infantile? A, am facut-o? Inseamna ca nu am facut-o indeajuns si destul de limpede. Nu in pilde si generalizari, ci aratand cu degetul spre portretele lor, asa cum au facut-o in alte timpuri Ioan Gura de Aur sau Antim Ivireanul, Nifon Patriarhul in vremea lui Radu cel Mare sau mitropolitul Gurie in vremea lui Carol al II-lea.
Dar, sigur, e mai usor sa ne inchipuim ca suntem atacati din afara, decat sa luptam cu propriile noastre slabiciuni.
Am fost trimisi de Mantuitorul sa scoatem demonii din oameni, dar ajungem adesea sa-i starnim noi insine in ei prin purtarile noastre. Cand nu se suie ceva pana la nasul nostru, am gasit explicatia: sunt obraznici, nu stiu cum sta treaba cu teologia. Noi suntem subtili, mistici, insusi Dumnezeu ne da like pe feisbuc, ei sunt prosti, manipulati, nu inteleg nimic, nu stiu ce e un trafalete, nu stiu cum ar trebui sa arate ora de religie, nu stiu unde sa se roage si cum se fac pomenirile pentru morti, nu stiu cata milostenie face Biserica.
Banul e ochiul dracului numai cand e al altuia, cand e al nostru e bun si sfintit. La socotelile lor cu biserici si spitale le raspundem cu aceleasi socoteli, ca sa le aratam ca gresesc, dar nu intelegem un lucru: ei chiar nu au spitale, nu au medicamente, le pleaca pe aiurea doctorii, profesorii si copiii. Cand ne spun ca vor ca statul sa finanteze nu constructii de biserici, ci spitale si scoli, nu inseamna ca nu-si doresc biserici. Asta inseamna ca s-au saturat de mizerie. Ca isi doresc sa traiasca decent intr-o tara mai buna si mai dreapta.
Cand ne-au spus ca nu vor ora de religie, nu inseamna ca toti au avut ceva cu Dumnezeu, ci ca nu au vrut, pentru copiii lor, nici indoctrinare, nici manualele alea tampite cu accidente de circulatie si amenintari cu focul iadului. Oare nu noi le-am pus in brate cartile alea?
Cand nu vor o biserica sub geam, nu inseamna ca se pun impotriva Ortodoxiei, ci ca, pur si simplu, ar vrea intre blocuri un parc de joaca pentru copii. Iar daca tu, ca preot, te duci si-i dai in judecata, ca doar e terenul tau, pe care ti l-a dat un burtos de primar corupt, pe care ai sa-l pui apoi in primele randuri la slujba, aduci o mie de demoni peste ei cu judecata ta. E chiar atat de greu de inteles?
Si da, masinile preotilor si luxul bisericilor ii smintesc, pentru ca asta e o lege a firii: acolo unde oamenii sunt saraci, bogatia sminteste chiar daca ar fi dreapta. De aia e banul ochiul dracului. De aia ni s-a spus sa nu purtam traista si sa nu avem doua haine. Macar putin ar vrea sa vada si ei ca Dumnezeu e la fel de necajit, asa cum s-a aratat Iisus intre ei.
De fapt, chiar asta e: ar vrea sa-l vada cat de putin pe Iisus in noi. Nu in biserici, nu in catedrale, nu in predici, ci in noi. Noi am fost trimisi sa-i cautam pe ei, nu ei pe noi. Sa-i cautam, nu sa-i asteptam in biserici, nu sa primim invitatii. Sa-i cautam, or ce loc de gasire al lor este mai mare decat suferinta. Dar la suferinta te cobori cu iubire si cu imbratisare, nu cu lectii de viata. Iisus nu a fost invitat nicaieri si s-a dus si acolo unde stia ca va fi alungat cu pietre. Macar el era batut pe nedrept, dar pe noi pietrele suferite ne-ar mai curata de pacate. Si daca, Doamne fereste, va fi un cutremur, ce-o sa facem? O sa-i asteptam pe supravietuitori sa vina cu coliva la biserici?
Pavel spunea, 'nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine', dar Hristos nu mai traieste in multi dintre noi, asta e vestea cea mai proasta (stiu bine ca ma numar si eu printre acesti 'noi', asa ca-mi rog cititorii, cu tot respectul, sa fiu scutit de complimentele care mi se tot fac pe feisbuc zilele astea). O sa spuneti ca nici in mireni nu mai traieste. Asa e, dar asta pentru ca in primul rand nu traieste in noi. Pentru ca lumina noastra nu mai lumineaza lumii. Iar cei mai mari nedreptatiti sunt sutele de preoti anonimi, fara bloguri si conturi de feisbuc si pe care nu-i cauta televiziunile, dar care isi fac datoria cu umilinta si dragoste, ca insusi Hristos. Ei impart cu noi pietrele si huiduielile pe care trebuia sa le incasam numai noi.
Eu sunt naiv, am candorile mele tolstoiene si, intr-una din ele, ma intreb cum ar fi daca in aceste momente in care tara se cutremura din temelii, am iesi inainte si am spune simplu, am gresit, va rugam sa ne iertati. Daca nu ne mai puteti iubi, macar nu ne urati. Stim ce avem de facut de acum inainte. Cum ar fi? Uite cum ar fi, ne-o spune profetul Isaia: 'Daca vei face asta, lumina ta va rasari ca zorile. Pe vechile tale ruine se vor inalta cladiri noi, vei ridica din nou temeliile strabune si vei fi numit dregator de sparturi si innoitor de drumuri, ca tara sa poata fi locuita.
UPDATE
Am o rugaminte importanta pentru cei care citesc si distribuie acest articol. O rugaminte din suflet, ca la niste prieteni care stiu ca ma cred si ma inteleg: iesiti la mitinguri, as iesi si eu daca as fi cu voi, asa cum am iesit cand eram in tara, dar nu va lasati atrasi de cei cativa care striga impotriva Bisericii si a Patriarhului ei. Biserica aceasta e locul unde v-ati botezat copiii, unde v-ati cununat, unde v-ati inmormantat pe cei dragi. Nu este 'emanatia' nici a clasei politice, nici a parlamentului. Lasati-ne pe noi, preotii, sa spunem ceea ce este de spus si, mai ales, cum trebuie spus. E destul ca ne-ati batut obrazul, am inteles".
