Câteva zeci sau chiar 100 de hectare e cea mai nepotrivită suprafață pe care o poate avea un fermier: prea mică pentru cultura de cereale, prea mare pentru culturile intensive în muncă.
 
Fermierii mici și exploatațiile de dimensiuni medii au fost întodeauna dependenți sau mai degrabă victime ale politicilor guvernamentale, susțin fermierii. Fie că vorbim despre subvenții negociate cu Uniunea Europeană – la o treime din cele primite de agricultorii din Vest -, fie că aducem în discuție rezerva băncilor de a finanța micii agricultori sau absența programelor de finanțare pentru silozuri, achiziția de tractoare și utilaje agricole, micii fermieri români au mici șanse de supraviețuire. Alte probleme cu care se confruntă de ani de zile sunt legate de prețurile în creștere la inputuri pe fondul devalorizării leului în raport cu euro, politica marilor traderi sau absența reglementărilor clare pentru a încheia lanțurile de producție și vânzare, scrie agrointel.ro.
 
Colac peste pupază, peste capul fermierilor a căzut și impozitul agricol, o altă piatră de moară de gâtul lor, care va accelera fărâmițarea exploatațiilor și înstrăinarea terenurilor. În aceste condiții, nu-i de mirare că micii agricultori cauta soluții "magice" pentru a supraviețui.
 
Numai că, dincolo de câteva cazuri de succes, începe realitatea sumbră. Se pune întrebarea – în condițiile de piață din România, poți avea profit de pe o suprafață de 50-100 de hectare? Răspunsul fermerilor vine sec – categoric NU! La fel cred și dealerii de tractoare și utilaje agricole. Poți începe să te gândești la profit doar dacă exploatezi măcar câteva sute de hectare.
 
"Categoric, nu poți să faci profit de pe o exploatație de 50-100 de hectare. Este imposibil. La recensământul din 2010 erau 3,8 milioane de ferme organizate la 9,4 hectare de teren arabil, cea mai mare parte exploatații mici, cu câteva hectare. Este o tragedie. Fermierul român mic sau mediu nu este capitalizat ca să poată să facă lucrările la timp, să-și ia tractoare noi. Primul tractor a rămas la nivel de promisiuni, de primul siloz s-a ales praful. Acestea au fost doar niște teme electorale, preluate de politicieni de la agricultori, înainte de campanii. Nimeni nu a avut intenția să le facă, de fapt", a declarat pentru Agrointel Daniel Ciobanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli din Bacău.
 
Și Viorel Matei, un agricultor din Timiș, susține că "pe cultură mare" se poate face agricultură performantă de la 100 de hectare în sus, pentru că o exploatație la aceste dimensiuni permite rotația culturilor (se evită bolile). Dacă mai ai și 10 vaci – care asigură "îngrășământul" până la 10 ha – și un cal, atunci lucrurile stau și mai bine, spune Matei.
 
Și producătorii de utilaje sunt de acord cu fermierii. O fermă de 100 de hectare este considerată, în condițiile de piață din România, una de subzistență.
 
"Este greu pentru un agricultor cu câteva hectare de teren să facă o agricultură performantă. Abia de la 100 de hectare în sus te poți gândi la o agricultură performantă cu tractoare și utilaje de calitate", spune Răzvan Petcu, after-sales manager la BISO România, importator de mașini și utilaje agricole.
 
Doar fermele mari pot miza pe un profit sigur îndiferent de piață sau de particularitățile anului agricol.
 
"De la 1.000 de hectare în sus poate fi stabilit nivelul de profit sigur. Sub 500 de hectare este greu, iar la 50-100 de hectare sub nicio formă. Nu poți face agricultură intensivă pe această suprafață. Poți doar crește vaca. Pe de altă parte, am stat recent de vorbă cu un agricultor din Timișoara care mi-a spus că are 800 de hectare și că nici nu vrea mai mult. Câștigă destul făcând agricultură clasică, cu culturi de orz, grâu, porumb, rapiță", susține George Stanson, business manager pentru România al Case IH&Steyr Balkans.
 
Soluții pentru suprafețele medii?
 
Cea mai la îndemână soluție pentru cei care dețin suprafețe de ordinul zecilor de hectare este cultura cartofului. Însă aici fluctuațiile de preț sunt atât de mari încât puțini își permit să se bazeze exclusiv pe cartof. Au existat ani când cartoful s-a vândut chiar și cu cinci lei pe kilogram, dar și când prețul s-a prăbușit până la 15 bani. Alte culturi tradiționale pe suprafețe medii, tutunul sau sfecla de zahăr, au pierdut din popularitate după dispariția capacităților de procesare.
 
Alternativa fermelor mici
 
În România, suprafața medie pe exploatație este de de circa 3,5 ha, iar la această dimensiune agricultorii chiar nu-și permit să investească în utilaje sau tehnologii moderne. Nu mai vorbim de costurile pentru irigații sau îngrășăminte.
 
Dacă știi, însă ce cultură să alegi, poți să faci agricultură performantă și pe 1 ha, spune Matei care dă drept exemplu horticultura, cu observația că investiția este destul de mare față de culturile vegetale, de exemplu.
 
"Un hectar de seră (legume, trandafiri, garoafe etc) este echivalent cu 200 hectare de cereale", spune Viorel Matei.
 
Există, însă,și cazuri izolate – ce-i drept- de fermieri care au succes cultivând suprafețe restrânse.
 
Un cercetător român din Arad a ajuns după aproape 35 de ani de muncă în pomicultură cel mai mare producător de cătină din ţară. Producţia o vinde la nemţi şi obţine un profit de 10.000 de euro/ha.
 
În urmă cu patru ani, a înfiinţat la Frumuşeni, lângă Arad, prima fermă pilot profesionistă din România – centru de excelenţă pentru cultura cătinei, cum îi place să spună – , unde au fost cultivate soiuri nobile. Aici are la dispoziţie circa 32 hectare de teren agricol, unde îşi desfăşoară activitatea pe mai multe paliere: ameliorare, pepinieră şi producţie de fructe. Aproape jumătate din suprafaţă este destinată cultivării cătinei, pe care o vinde în întregime în Germania.
 
Un alt caz de creativitate pe suprafețe mici este cel al lui Ioan Iacob care cultivă lavandă la Ocna Mureș. Aici, primele câmpuri de lavandă au apărut în urmă cu trei ani. După ce şi-a încercat norocul cu porumb şi orzoaică, culturi tradiţionale în zonă, Ioan Iacob şi-a dat seama că nu are cum să iasă pe profit decât dacă schimbă ceva. Altfel, nu-şi scoate nici banii pe care i-a dat pe pământ. Iacob a pornit cu un hectar şi vreo 70 de ari, în primul an, când a avut o producţie de circa 500 de kilograme la hectar. Acum, după ce se maturizează cultura, profitul poate ajunge şi la 8.000 de euro pe an.
 
Tot la capitolul succese punctuale ar putea fi încadrat și Benko Sandor, un om de afaceri din Miercurea-Ciuc, primul cultivator de salcie energetică în România. Se întâmpla prin 2007, anul în care a cumpărat de la suedezi o licenţă pentru România, fiind preluate şi tehnologiile aferente, după care a realizat o pepineră de 12 hectare. Plantaţiile de salcie sunt mai rentabile decât culturi tradiţionale pentru România, precum grâu sau cartof, susţine şi Benko, care obţine în condiții normale circa 30 de tone de tocătură de salcie la hectar, respectiv vreo 900 -1.000 euro la hectar.
 
Impozitarea veniturilor duce la fărâmițarea terenurilor
 
Deși Guvernul declară că trebuie ca fermierii să se asocieze în exploatații mari profitabile, măsurile concrete vizează exact opusul, respectiv fărâmițarea și mai accentuată a terenurilor și decapitalizarea micilor fermieri.
 
Impozitarea veniturilor în agricultură va conduce la accelerarea vânzării terenurilor micilor producători către marile exploatații controlate de străini și la prețuri tot mai mici, susțin fermierii locali. Aceștia se tem că, după introducerea impozitului, nu-și vor putea acoperi costurile.
 
Stabirea pragului de impozitare de la două hectare în sus, adică impozitarea agriculturii de subzistență, este o măsură nerealistă pentru că în România nu se poate obține un venit constant de pe suprafețe mici. Ei susțin că modalitatea de calcul a normei de venit anual nu ține cont de realitățile economice și că agricultorii români, care deja primesc subvenții de trei-patru ori mai mici decât cei occidentali, vor fi puși pe butuci de impozit.
 
Începând cu acest an, agricultorii persoane fizice care au peste 2 hectare de teren agricol sau mai mult de trei vaci sau şase porci vor plăti un impozit pe venitul din activităţi agricole. Acesta se calculează prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului anual din activităţile desfăşurate pe baza normei anuale de venit.
 
În plus, se mai aplică şi o cotă de 5,5%, care reprezintă contribuţia automată la asigurările de sănătate. Cât despre norma de venit, ea variază de la câţiva lei la un anumit număr de animale până la 8.000 de lei pe ha în cazul legumelor cultivate în spaţii protejate.
 
Pe de altă parte, un fermier român primește o subvenție de 139 de euro/ hectar, în vreme ce media pentru fermierii occidentali este de 400 de euro/ hectar.
 
România se află în acest moment pe primul loc între ţările din Europa şi pe locul zece în lume în funcţie de procentul de teren agricol controlat de companiile cu capital străin, potrivit unui alt raport al GRAIN. Pe piaţa locală investitorii străini deţin aproape un milion de hectare de teren agricol, respectiv aproximativ 10%, din suprafața totală, în Cehia nonrezidenţii au în posesie 4% din total, în timp ce în Ucraina deţinerile investitorilor se ridică la 3%. Suprafața de teren agricol a României este de 9,4 milioane de hectare.