Despre "reducerea rezervelor funcționale", despre momentul când trebuie să renunțăm la șofat a vorbit pentru Doctorul Zilei prof. dr. Gabriel Ioan Prada, director medical la Institutul de Gerontologie și Geriatrie "Ana Aslan". "Noțiunea de «vârstă» este adesea înțeleasă superficial, fapt care poate genera confuzii și prejudecăți. Există cel puțin patru perspective asupra acestei noțiuni: vârsta cronologică, vârsta psihologică, vârsta socială și vârsta biologică. Vârsta cronologică reprezintă timpul scurs de la naștere și până în momentul prezent. este înscrisă în documente de identitate și practic nu se poate vorbi despre o «îmbătrânire cronologică», este doar o simplă trecere a timpului".
Etape
Vârsta psihologică este modul în care se percepe fiecare persoană: "am 80 de ani, dar mă simt ca la 20, pot răsturna munții", sau, dimpotrivă: "am 40 de ani, dar mă simt ca la 80, nu prea mai pot face mare lucru". Este un concept foarte subiectiv legat și de o serie de afecțiuni cronice, inclusiv depresia, care alterează starea de independnță a persoanei respective. Vârsta socială este modul în care o persoană poate îndeplini un rol într-o colectivitate, dar nu orice rol, acela la care se așteaptă membrii colectivității de la el. Îmbătrânirea biologică reprezintă o reducere a rezervelor funcționale. Din păcate de multe ori apar confuzii între diversele accepțiuni ale noțiunii de vârstă, mai ales confuzia între vârsta cronologică și vârsta biologică. Nu totdeauna o vârstă cronologică înaintată este similară cu o alterare biologică importantă, inclusiv de multe nu ori nu este însoțită de o reducere a abilităților de a conduce un autovehicul.
Când se pune problema ca o persoană să renunțe la conducerea autovehiculelor?
În general este o decizie dificilă dacă nu apar modificări bruște ale acuității vizuale și/sau auditive. "Dacă o persoană, chiar indiferent de vârsta cronologică, începe să fie preocupată de faptul că nu mai conduce la fel de bine ca înainte, este recomandabil să întrerupă utilizarea autovehiculului și să apeleze la un consult medical. Este bine să se renunțe la conducerea autovehiculelor dacă persoana respectivă are reacții semnificativ încetinite față de situația anterioară, consideră condițiile de trafic de ce în ce mai stresante, prezintă o agravare a acuității vizuale și/sau auditive sau o afecțiune care contraindică utilizarea permisului de conducere auto", ne sfătuiește specialistul. Într-un studiu publicat în Marea Britanie se arată că în anul 2011 au fost circa 11.000 accidente în care au fost implicate persoane de peste 70 de ani, aproximativ 12.000 accidente implicând persoane cu vârste între 17 ani și 19 ani, față de peste 24.000 accidente în care au fost implicate persoane cu vârste între 20 de ani și 24 ani. Se remarcă în mod clar că vârsta cronologică în sine nu reprezintă un factor de creștere a numărului de accidente de autovehicule.
Și, totuși, anii?
Cum afectează înaintarea în vârstă capacitatea de a conduce un autovehicul? "Marea majoritate a vârstnicilor conduc în condiții de siguranță deoarece dețin o îndelungată experineță la volan. Pe măsură ce o persoană înaintează în vârstă apar o serie de reduceri ale capacităților vizuale, auditive și funcționale în general, toate având un impact negativ asupra conducerii unui autovehicul, desigur acest impact fiind de intensități foarte variable de la o persoană la alta. Se adaugă și o serie de afecțiuni cronice a căror frecvență crește la vârste înaintate, precum și utilizarea unor medicamente care pot afecta funcția vizuală, auditivă, precum și concentrarea", ne atrage atenția prof. dr. Gabriel Ioan Prada. Nu există prevederi legale care să stabilească o vârstă cronologică la care să nu mai fie permisă conducerea unui autovehicul. Acest lucru este normal deoarece nu vârsta cronologică, ci starea biologică a unei persoane îi poate afecta calitățile de șofer.
Ce poate reduce capacitatea e poate reduce capacitatea de a conduce un autovehicul
Problemele de sănătate care reduc semnificativ capacitatea de a conduce un autovehicul pot să apară la orice vârstă cronologică. Legislația rutieră din România are prevederi clare cu privire la aptitudinile fizice și psihice minime care permit conducerea unui autovehicul. "Este necesară o bună acuitate vizuală stabilită în urma unui examen de specialitate, încă înainte de înscrierea la examenul pentru obținerea permisului de conducere. Dacă există motive de îndoială cu privire la acuitatea vizuală a solicitantului, se apelează la o examinare mai complexă implicând și câmpul vizual, precum și capacitatea vizuală în condiții de luminozitate redusă, sensibilitatea la lumina puternică și la contraste, diplopia (perceperea unei imagini dedublate) etc.", spune medicul.
Permisul de conducere auto este eliberat sau reînnoit doar persoanelor care au o bună acuitate auditivă stabilită în urma unui examen medical.
Handicapul locomotor necesită o atenție sporită presupunând anumite restricții și modificări ale autovehiculului, dacă este cazul.
Afecțiunile cardiovasculare care pot expune persoana la o deteriorare bruscă a funcționalității cardiovasculare sau a funcțiilor cerebrale sunt incompatibile cu obținerea sau menținerea acestui act. Afecțiuni care necesită evaluare atentă sunt tulburările de ritm cardiac, angina pectorală, un infarct miocardic în antecedente.
Diabetul zaharat pune probleme când este însoțit de hipoglicemie acută sau cronică, situație care necesită o evaluare specială.
Afecțiunile neurologice grave contraindică obținerea sau menținerea permisului.
O atenție deosebită trebuie acordată epilepsiei; persoana care prezintă o astfel de afecțiune trebuie sfătuită să nu conducă autovehicule sau să fie atent monitorizată până când trec cel puțin 5 ani fără nicio criză. Dacă o persoană a prezentat o primă criză de epilepsie (neprovocată de un factor identificabil) sau o criză singulară neprovocată, poate fi declarată aptă pentru conducere auto după 6 luni fără o nouă criză și după o evaluare medicală de specialitate. Există forme de epilepsie care permit conducerea auto, cu o evaluare și monitorizare atente. Pierderea conștienței de orice cauză trebuie evaluată cu privire la riscul de reapariție.
Tulburările mintale grave, inclusiv retardul psihic sever și problemele comportamentale grave contraindică eliberarea sau reînnoirea acestui act. Insuficiența renală gravă necesită aviz medical autorizat și evaluare periodică.
