Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a scris în gandul.info un editorial în care explică performanţele Simonei Halep, dar încearcă să şi anticipeze ce se va întâmpla în finala cu Serena:
"Până şi "haterii", care s-au încăpăţânat să susţină că victoria zdrobitoare la Serena Williams a fost o întâmplare, sunt cu falca blocată: Simona a mai dat o probă din tenisul ei minune, ca de pe altă lume, şi în partida cu periculoasa Agnieszka Radwanska. După ce ne facem cruce, ca Simona, după ce ţipăm prin casă, deschidem o şampanie şi ne sunăm prietenii, merită să vedem din ce e făcută minunea.
Mai întâi: românca Simona Halep este în acest moment jucătoarea cu cea mai rapidă deplasare pe teren din lume. Ajunge la minge atât de devreme încât poate să facă orice cu ea: s-o lovească din faţă şi din urcare, trimiţând-o imparabil în lung de linie după schimburi tari în cros sau să pună o scurtă, cum a făcut, în premieră, cu Radwanska.
Jocul ei e de o agresivitate totală, practic nu mai are lovituri "de umplutură", fiecare minge e ţintită.
Simona joacă punctul cu gândul doar la acel punct, nu la set, la meci, la finală, la Singapore, la pălăria de bani care o aşteaptă. Are o relaxare concentrată, indiferentă la scor, care îi permite să digere pe loc greşelile.
Când face o dublă greşeală, gândul ei e deja la asul pe care îl va servi imediat. Cele două-trei mingi uşoare, din apropierea fileului, pe care le-a greşit, au fost urmate fără întârziere de atacuri câştigătoare, executate fără umbră de teamă.
Nu-mi amintesc când am văzut în tenisul mondial o asemenea îmbunătăţire dramatică a unei lovituri într-un timp atât de scurt. În cele trei luni scurse de la Wimbledon, Simona a intrat în posesia unui alt serviciu, o armă, atât al doilea, cât şi primul. A devenit amintire vremea în care era atacată dureros pe propriul serviciu de o Cibulkova sau Sharapova.
Punch-ul, explozia în un-doiurile Simonei din meciul cu Radwanska m-a făcut să mă gândesc la un meci de box între un semigreu şi o pană.
Încrederea în sine a Simonei Halep este în acest moment uriaşă. Cum se spune în tenis, e "în zonă".
Mâine (n.r. - azi), cu siguranţă, nu se va repeta meciul din grupă. Serena e acum păţită, n-o să se mai repeadă la "bum-bum" cu Simona, va face apel la toată experienţa ei de superjucătoare.
Deşi americanca nu e în cea mai bună formă – cu Wozniacki a avut noroc, ar fi putut la fel de bine să piardă – cred că Simona, după ce a luat-o cu ea mai departe în poveste prin setul câştigat la Ana Ivanović, o va trage în sus în finală, o va obliga să dea tot ce poate ca să vedem un meci mare al istoriei tenisului.
P.S.
Mulţi m-au întrebat dacă mi-am schimbat părerea despre colaborarea dintre antrenorul Fisette şi Simona. Nu, faptul că dl. Fisette ne spune că a achiziţionat un soft "magic" pentru mari jucătoare, mă face să zâmbesc. În schimb, pot să presupun că prezenţa pe banca tehnică a românului Daniel "Brică" Dobre, un antrenor de mare valoare, care poate insufla o încredere deosebită jucătoarei (Dobre a pregătit-o pe Alexandra Dulgheru când câştiga turneul WTA de la Varşovia), îşi are rolul ei în bucuria pe care o trăim acum".
