Elevii Sau educabilii, cum sunt numiÅ£i în proaspăta limbă de lemn vehiculată prin inspectorate. Beneficiarii, consumatorii actului de educaÅ£ie, în acelaÅŸi idiom idiot. ProaspeÅ£ii absolvenÅ£i de grădiniţă care intră analfabeÅ£i timizi în ÅŸcoala generală ÅŸi care pleacă analfabeÅ£i tupeiÅŸti după bac. Deja contabili. (Dom’ profesor, am nevoie de un 8 ÅŸi un 9, îmi zicea unul în urmă cu câÅ£iva ani. M-a lăsat aproape fără răsuflare. O clipă mi-am imaginat că vrei să te examinez, i-am răspuns). O anumită manie a calculelor lipsite de pudoare a infectat ÅŸcoala românească în ultimii ani, elevii nu mai caută cunoÅŸtinÅ£e, trag doar pentru note, mediile mari îi fac fericiÅ£i, pentru că asta le garantează mai târziu intrarea la facultate pe locuri bugetate.
Notele se transformă în bani la cursul zilei. O notă proastă atrage mânia ÅŸi înjurăturile elevului. Profesorul l-a depunctat, deci i-a luat din bani. O notă bună îl face cool. I-a dat. Ideea ministerului de a introduce finanÅ£area per elev în legea învăţământului nu mai uimeÅŸte pe nimeni. Åžcolile se închid din lipsă de fonduri, notele de azi sunt banii de mâine. Paradoxal, o branşă sărăcită produce parale din vârful pixului, iar catalogul e registru cămătăresc.
Într-un oraÅŸ de 40.000 de locuitori nu mai găseÅŸti 30 de elevi cu care să faci o singură clasă cu profil "greu": matematică-informatică, bilingv, filologie-istorie. Se poartă combinaÅ£iile moi: ÅŸtiinÅ£e sociale ÅŸi ÅŸtiinÅ£ele naturii. Sportul e la mare căutare, pentru că e uÅŸor. Se duc acolo ÅŸi cei care-ÅŸi scot scutire la educaÅ£ie fizică. Elevii la profil intensiv engleză nu-ÅŸi cumpără nici o gramatică a limbii engleze. Nimeni nu citeÅŸte nimic, dacă ai Enigma Otiliei la română vezi filmul. Nu neapărat până la capăt, important e să prinzi ideea. Cartea? În doze homeopatice, ca să nu se facă abuz.
Programa e supraîncărcată ? În ultimii 20 de ani fiecare ministru al EducaÅ£iei NaÅ£ionale a făcut 3 lucruri importante. Primul a fost eliminarea de capitole întregi din programă. Axiomă: oricât de mult s-ar decongestiona materia ÅŸcolară apoplectică, noÅ£iunile rămase reprezintă pătratul dispoziÅ£iei de studiu a elevului măsurată în kilojuli. Corolar: Parcurgerea unui manual absolut, format din 10 foi albe, ar cere un sacrificiu de calorii de natură să pună în pericol sănătatea. Al doilea lucru la care s-au înhămat ministeriabilii a fost simplificarea examenului de bacalaureat. Vă mai amintiÅ£i bacul la ÅŸapte obiecte, subiect de doine, bancuri ÅŸi balade, astăzi dispărut din natură? Comparativ, probele din 2011 au fost în bună parte parodice. De exemplu, oralul la limba română este evaluarea sumativă a lecÅ£iilor de dezvoltare a vorbirii din grădiniţă. Dacă eÅŸti puÅ£in peltic, ne pare rău, eÅŸti utilizator avansat. Dacă nu, n-ai scăpare, eÅŸti experimentat. Dacă taci pur ÅŸi simplu, tot avansat eÅŸti. La limba străină poÅ£i să nu ÅŸtii nimic, eÅŸti debutant (A1, A2). Dacă ÅŸtii ceva iei B1, B2. A treia înfăptuire grandioasă a miniÅŸtrilor EducaÅ£iei NaÅ£ionale a fost schimbarea titulaturii ministerului.
Elevii. Trebuie să-i vezi la ore ca să urli arghezian: "Este!". Trebuie să ai experienÅ£a unei clase cu rază scurtă de acÅ£iune, în care procesul didactic se desfăşoară trei metri în jurul profesorului, mai departe tunete ÅŸi fulgere. Trebuie să-i auzi spunându-Å£i senin că nu pot citi mai mult 20 de pagini într-o zi, pentru că-i apucă migrene teribile. Trebuie să-i întrebi ce program intelectual au pentru vacanţă de vară, ÅŸi să afli că tot ceea ce-ÅŸi propun este să vieÅ£uiască. Nici un plan, nici un scop cu bătaie lungă. Elevul român are tot atâta dorinţă de a se proiecta în viitor cât ÅŸi rostopasca. Filosofia lui aici, acum, ne place, place, place. Argumentul freudian al plăcerii ÅŸi părerea lui, care trebuie respectată, pentru că din ÅŸcoala întâi i s-a repetat că trebuie să aibă o părere, oricare, oricum, ÅŸi de atunci are oricând o părere despre ceva, fie ÅŸi de împrumut, pe care o duce închisă în buzunar, ca pe o umbrelă, gata s-o scoată la nevoie. Ierarhia valorii ÅŸi ruÅŸinea de a fi mediocru au fost înlocuite în ÅŸcoala românească cu părerea ÅŸi plăcerea personală.
Profesorii NiÅŸte cetăţeni care au un part-time în învăţământ. Adică ceva sezonier, ca slujbele de chelner pe litoral. Bătălie mare să prinzi aÅŸa ceva, ca apoi să te gândeÅŸti intens ce faci când se termină sezonul. În loc de bacÅŸiÅŸuri primeÅŸti flori sau ÅŸpagă. Neapărat trebuie să mai ai o slujbă, femeie de servici pe scara blocului, sau să speli maÅŸinile vecinilor, altfel nu plăteÅŸti toate facturile. În România ultimelor 20 de ani nu te mai faci profesor. Ori devii pur ÅŸi simplu, dus de val, pentru că pasiunea te-a purtat spre o facultate de matematică, de fizică sau de litere, ÅŸi pur ÅŸi simplu nu te-ai gândit că există viaţă ÅŸi după studiile universitare. Ori Å£i-ai căutat de lucru ÅŸi până una alta ai găsit un locuÅŸor unde să prinzi experienţă. Ori eÅŸti unul dintre bizonii care mai au câÅ£iva ani până la pensie, deci nu ÅŸtii să faci altceva. Însă aceÅŸtia, ultimii profesori care pasc liber prin cea mai rămas din ÅŸcolile patriei, vânaÅ£i fără milă de ultimii elevi îndrăgostiÅ£i de carte, sunt pe cale de dispariÅ£ie.
Mai rămânem noi, adaptaÅ£ii. Cei care avem două slujbe dinainte ca preÅŸedintele Băsescu să ne fi explicat cum să facem ca să nu trăim în garaj. Cei cu dublă calificare: profesor-vânzător, profesor-instalator, profesor-mecanic, profesor măcelar, sau chiar trei: profesor-încărcător-descărcător. Ciubucarii. Plătitori de impozite sau mărunÅ£i evazioniÅŸti. Meditatori la domiciliu, adică ÅŸcoală la ÅŸcoală ÅŸi ÅŸcoală acasă. Învârtitori de afaceri, valutiÅŸti, traficanÅ£i de Å£igări, crescători de porci. Noi, supravieÅ£uitorii acestei ÅŸcoli famelice, am dărâmat ceea ce întârzia să se năruie de la sine. Noi, care mergem la ÅŸcoală să ne odihnim, ÅŸi ne întoarcem acasă sau la firmă ca să muncim, pentru că dacă am trăi din salariu am fi demult în stradă, cu copiii în grija statului. Noi, cei care nu ne spânzurăm dacă într-o lună intrăm în incapacitate de plată. Nici a doua lună. Nici a treia. Noi, jumătăţi de profesor în faÅ£a a jumătăţi de elevi ÅŸchiopi, noi aruncăm cu ţărână în fiecare zi pe sicriul învăţământului românesc.
Notele mari, cât mai multe note mari. Clase întregi de premianÅ£i, din clasa I până într-a douăsprezecea. AbsenÅ£e motivate pe ochi frumoÅŸi, cerinÅ£e minime pentru nota nouă, noi am cosmetizat acest învăţământ vânzându-l pentru supravieÅ£uirea noastră. Într-o zi, la un congres internaÅ£ional, un profesor român a fost întrebat de un confrate apusean cât câÅŸtigă. O sută cincizeci de euro. Pe zi ? Nu, pe lună. Da, de douăzeci de ani, an de an, lună de lună, zi de zi, ne-am crescut copiii, ne-am plătit facturile ÅŸi băncile. Cu două sute de euro pe lună noi ÅŸtim să plătim ÅŸapte-opt sute. Miracolul înmulÅ£irii banilor, noi l-am făcut în fiecare lună. Zile ÅŸi nopÅ£i, nopÅ£i ÅŸi zile, am spălat maÅŸinile vecinilor, am crescut porci, am schimbat valută. Suntem niÅŸte supravieÅ£uitori, sau, cum zic toate vedetele de carton ale momentului : avem atitudine, suntem niÅŸte luptători.
Un singur lucru nu ne-a ieÅŸit : să fim profesori. MinÅ£iÅ£i ÅŸi furaÅ£i de guvernanÅ£i, am minÅ£it ÅŸi am furat la rândul nostru, dând note care nu au nimic în comun cu valoarea elevilor. ObligaÅ£i să ne adaptăm realităţii unei Românii unde oamenii contează mai puÅ£in decât macroeconomia, decât inflaÅ£ia, decât echilibrul bugetar ÅŸi de cât toÅ£i zeii postmodernităţii, am refuzat contactul cu realitatea catedrei ÅŸi a elevilor de dincolo de ea. Sunt unul dintre neprofesorii acestei ţări. Fac parte din generaÅ£ia descurcăreÅ£ilor, din al treilea an de carieră didactică am avut întotdeauna două slujbe. Am o familie. Izbutesc să fiu cu facturile la zi, n-am fost nevoit să-mi refinanÅ£ez împrumuturile din bănci. Am avut, din multe puncte de vedere, în tot acest timp, ÅŸi mult noroc. Un singur lucru nu-mi dă pace: cum ar fi fost viaÅ£a mea dacă aÅŸ fi putut trăi dintr-o singură sursă: salariul din învăţământ? Nu am aspiraÅ£iile de trai decent promovate prin media, altă vorbă care nu înseamnă nimic. DecenÅ£a mea este răgazul de-a citi o carte, nu risipa unui concediu pe o insulă exotică. Niciodată n-am putut să-mi răspund la această întrebare, de aceea mă rog: dă-mi, Doamne, un vis în care să fiu doar atât, profesor. Åži să fie lung, Atotputernice, o noapte ÅŸi-o zi! Indiferent de sfaturile nulităţilor care conduc vremelnic ce-a mai rămas din Å£ara mea, a fi profesor nu este un part-time, ci o vocaÅ£ie care trebuie confirmată prin dedicare.
PărinÅ£ii Mami ÅŸi tati. Sau societatea civilă, atunci când sunt mai multe mami ÅŸi mai mulÅ£i tati care vociferează ÅŸi semnează petiÅ£ii să-l dea pe ministru jos. HăituiÅ£i de impozite absurde, patroni româneÅŸti, taxa auto, shopping tembel, drogaÅ£i cu televizor, măcinaÅ£i de dorinÅ£a de a pleca afară, ameninÅ£aÅ£i cu ÅŸomajul să fie servili. Bani. Lene intelectuală cronicizată, dispreÅ£ pentru ceea ce nu se poate converti în avantaje imediate ÅŸi palpabile. Adică bani. Mândri de ce-au acumulat din ÅŸcoala vieÅ£ii. Bidimensionali din discreÅ£ie ÅŸi perpetuă teamă într-o societate a obiectelor gonflate. Mai puÅ£ini importanÅ£i decât maÅŸinile care-i înconjoară (niciun patron n-ar îndrăzni vreodată să ameninÅ£e o maÅŸină cu ÅŸomajul). ObligaÅ£i să fie productivi ÅŸi rentabili, adică scopul scuză mijloacele. Gata să rezolve. Dom’ profesor, cum se poate să aibă copilul meu nota trei, când eu ÅŸi maică-sa am avut numai de nouă ÅŸi de zece?
RelaÅ£ia profesor-părinte, strânsa legătură dintre ÅŸcoală ÅŸi comunitate: Alo, dom’ profesor, am auzit că mergeÅ£i la bac la liceul bunescu. AÅ£i auzit bine. ÅžtiÅ£i, am ÅŸi eu un nepoÅ£el, cutarică. Să vă trăiască, doamna! Da, dar ÅŸtiÅ£i, el nu prea ÅŸtie. Nu prea ÅŸtie sau nu ÅŸtie deloc? Pai, deloc. Aha, ÅŸi ce notă aÅ£i vrea să ia? Păi, aÅŸa, un nouă. Oare cum îl chema? Cutărescu? Cutăreanu? Ce noroc că n-am memoria numelor. Doamna mătuşă nu m-a mai salutat după bacalaureatul respectiv. Nici inspectoratul nu m-a mai numit vreodată într-o comisie de examinare. Să fi fost ÅŸi nepotul inspectoratului? Notele mari sunt ca o plombă: apar numai în locurile de unde a căzut un dinte. Ca discursul identitar, care marchează dispariÅ£ia identităţii. Ca poezia patriotardă în gura celui care ÅŸi-a pierdut patriotismul. Puntem note mari pentru că ne speriem cât de catastrofale sunt lucrurile. Nu vrem să auzim de reapariÅ£ia analfabetismului. Nu vrem să admitem că de pe băncile ÅŸcolii pleacă oameni gregari, robi ai plăcerii ÅŸi ai bunului plac, pentru care valoarea ÅŸi mediocritatea Å£in de păreri personale relative.
Ceva previziuni Acesta a fost ÅŸi va rămâne cel mai slab bac din istoria învăţământului românesc. Treptat, în anii următori procentul de promovabilitate va creÅŸte spre 90%, semn că 2011 a fost doar o criză temporară, care a fost depăşită. Materiile ÅŸcolare se vor decongestiona în sfârÅŸit, moment în care reforma învăţământului va fi biruitoare. Elevii vor fi cu toÅ£ii premianÅ£i. Ministerul nu va mai aduce camerele video la examen, pentru că această practică va fi declarată neconstituÅ£ională, ÅŸi oricum fondurile trebuie dirijate către procesul de învăţământ (de exemplu: achiziÅ£ionarea de table 3D, de filme inspirate din teoremele matematice ÅŸi de cretă fosforescentă). Funeriu va fi trimis ambasador în Japonia. Acolo niponii îl vor întâmpina ca acasă: M…e Funeriu. La uÅŸile facultăţilor va fi coadă la înscrieri ca la lapte ÅŸi butelii pe vremea împuÅŸcatului.
Profesorii vor avea în continuare câte două-trei slujbe, îmbinând armonios la oră materia ÅŸcolară cu ÅŸcoala vieÅ£ii. PărinÅ£ii vor fi foarte mulÅ£umiÅ£i că lucrurile merg bine. Elevii îi vor respecta pe profesorii ÅŸucari ÅŸi pe profesoarele bengoase. Dinozaurii vor ieÅŸi la pensie, însă nu pentru mult timp. Primul-ministru Boc reloaded îi va felicita pe profesorii care, luându-ÅŸi a doua slujă, sunt ÅŸi ei în sfârÅŸit productivi, contribuind voiniceÅŸte la PIB. România va ieÅŸi din criză, va fuma o Å£igară, apoi va băga din nou capul la fund. Eu voi termina a doua facultate ÅŸi voi pleca din învăţământ. S-ar putea în cele din urmă chiar să am visul ce-l tânjesc, dar numai până sună ceasul deÅŸteptător.
Radu Iliescu, pe constiinte.ro
