Trebuie să înÈ›elegem astăzi mai întâi că mentalitățile È™i practicile din timpul celor aproape 45 de ani de comunism au marcat pe foarte mulÈ›i români, chiar È™i pe unii de bună credință, care visau într-adevăr egalitatea È™i dreptatea socială ("echitatea socialistă"). S-au transmis în unele cazuri È™i urmaÈ™ilor lor. MulÈ›i politicieni postdecembriÈ™ti au preluat asemenea "modele" È™i au lărgit sfera corupÈ›iei È™i incompetenÈ›ei din È›ara noastră, luând decizii care au afectat soarta È™i viitorul poporului român, nivelul de trai È™i viaÈ›a fiecăruia dintre noi.
Un exemplu este chiar intrarea României în Uniunea Europeană fără consultarea prealabilă a poporului român printr-un referendum. Vedem că, comunismul È™i globalismul sunt de fapt, cele două faÈ›ete ale medaliei, pentru că ambele luptă în felul lor caracteristic împotriva valorilor creÈ™tine È™i naÈ›ionale, împotriva statului român (naÈ›ional), încercând să suprime cu totul iubirea de neam (patriotismul curat, naÈ›ionalismul autentic) È™i a credinÈ›ei creÈ™tine.
Doar metodele s-au schimbat. S-a renunÈ›at la metodele brutale din partea regimului dictatorial (arestări, torturi, cenzură pe față, restricÈ›ii precum interzicerea libertății circulaÈ›iei peste hotare È™i a comerÈ›ului liber, etc.). În globalismul actual, s-au dezvoltat alte strategii de manipulare (prin intermediul mass-mediei aservite) È™i È™antaj (genul împrumuturilor de la FMI È™i Banca Mondială, care puneau condiÈ›ii autorităților!), a unor strategii noi de urmărire È™i control prin buletinele electronice cu cip, biocipuri (asemănătoare cu dosarele întocmite de Securitate), mergând până la mijloace sofisticate din sfera psihotronicii.
Ne putem întreba fireÈ™te dacă Uniunea Europeană a adus României măcar o parte din bunăstarea multvisată de o parte dintre români. La È™ase ani de la aderare, constatăm că È›ara noastră contribuie la bugetul european cu mai mulÈ›i bani decât primeÈ™te prin absorÈ›ia de fonduri europene (atât de slabă È™i uneori blocată prin politica UE È™i diverse aranjamente, clientelism politic, etc.), că peste 1200 de mari întreprinderi au fost falimentate sau vândute la un preÈ› mult subevaluat, ori închise pentru a fi vândut ulterior pământul la un preÈ› foarte mare, în special unora dintre supermarketurile care au răsărit ca ciupercile în ultimii ani, că s-au privatizat companii de stat strategice pentru economia naÈ›ională, că statul român s-a îndatorat excesiv, că ne otrăvim populaÈ›ia cu alimente bogate în aditivi È™i coloranÈ›i artificiali (de sinteză, toxici pentru organism, unii chiar cancerigeni), că importăm mult mai mult decât producem, că mulÈ›i români s-au îndatorat la bănci È™i nu îÈ™i mai pot plăti ratele È™i creditele È™.a.m.d.
Observăm că nivelul de trai al majorității covârÈ™itoare a românilor scade continuu. PreÈ›urile s-au egalizat în UE dar salariile È™i pensiile românilor sunt mult inferioare (de circa 150-200 de euro)! Aproape unul din cinci români a fost nevoit să plece la lucru în străinătate, pentru a supravieÈ›ui È™i a-È™i ajuta rudele! Multe familii s-au destrămat din cauza depărtării dintre soÈ›i. MulÈ›i copii suferă de pe urma acestor realități triste. În schimb, cresc mereu taxele È™i impozitele (în cuantum È™i ca număr). Scumpirea preÈ›ului la gaze È™i electricitate antrenează noi valuri de scumpiri. Multe firme falimentează. Se reduc locurile de muncă. Criza din UE se accentuează.
Ce mai pot face în acest caz bieÈ›ii români în această bătălie tot mai acerbă pentru supravieÈ›uire? Ne întoarcem oare la lupta "pentru cel mai mare castron de mâncare" È™i sărăcia cruntă din timpul comunismului? Pentru că puÈ›ini români au dus-o cu adevărat bine înainte de 1989. Acesta este adevărul.
Autor: Rau Iacoboaie
