"Noi am mai facut privatizari sub influenta ca sa nu spun presiunea organismelor internationale care ne arata ca nu au fost deloc avantajoase", a spus Rusanu.
"Faceti acuzatii fara temei", i-a raspuns iritat de Vrijer.
De Vrijer a cerut ieşirea presei din sală.
Ce înţelegem de aici. Că "le-a zis-o" Ruşanu?
Ar trebui să vedem contextul zilei. După ce anunţaseră oricum un buget de austeritate, guvernanţii au oferit noi informaţii printr-o scrisoare de intenţie către FMI.
Coplata în sănătate (pe care acum un an PSD-ul o contesta vehement) va intra în funcţiune. O cutie a Pandorei deschisă către plata serviciilor medicale. Se anunţase şi o intenţie de scădere a contribuţiei la sănătate pentru angajatori. Angajaţii însă să plătească, peste tot, pe unde apucă. Doar asta înseamnă "stînga". E stînga din aia de Tony Blair, asta e.
Apoi, au adoptat fără probleme, ba chiar au accelerat diverse intenţii de privatizare. Practic, FMI-ul nu pare să fi întîmpinat vreo poziţie mai fermă, aşa cum ar fi trebuit să vină totuşi de la o guvernare împinsă de un val popular antiausteritate.
Dar totul e rezumat perfect de celebra frază de cartier: "ţine-mă, că-l bat", o glumă care desemnează exact atitudinea de faţadă, neputincioasă, în faţa unui pe care de fapt îl recunosc din start superior.
Cam asta a făcut şi Ruşanu. În loc să se revolte pentru chestiuni deja devenite istorice – pentru că, în principiu, are dreptate, o putea citi în zeci de texte despre privatizările dezavantajoase la care ne-a împins fie vreo forţă externă, fie interesele vreunei puteri interne, fie prostia pur şi simplu – ar putea să inventeze o minimă poziţie de rezistenţă în negocierile din aceste zile. Or, acest guvern megasusţinut, megaputernic politic pare paralizat în faţa FMI. Toate sînt de la sine înţelese: de la privatizările strategice şi managementul privat, pînă la liberalizări de preţuri. Pentru că le-au demarat alţii şi asta e. Ca să nu mai zic de o defecţiune ideologică în înţelegerea lumii de azi şi a noului nivel la care ne-a adus criza.
Christine Lagarde vorbeşte ca Ion Iliescu în 90, iar ai noştri vorbesc ca nişte neoliberali convinşi.
Acum un an, în ianuarie, s-a strigat împotriva privatizărilor, împotriva tendinţei de muta toată criza pe umerii celor vulnerabili. Chestiunea continuă. Doar că apare ceva culoare. Un Ruşanu care le-o zice ălora la FMI, un Nicolaescu care ataca "bogaţii" din spitalele private iar apoi dă înapoi etc. Multă vorbă, nicio faptă.
În ritmul ăsta, după ce am vîndut toate companiile strategice, după ce vom avea preţul la gaz şi curent de două ori mai mare, toţi guvernanţii vor putea deveni în sfîrşit cu adevărat de stînga.
Bugetul pe 2013 putea suna foarte simplu: noi nu avem altă soluţie decît FMI, iar direcţia ne-a fost deja trasată, v-am pupat.
Costi Rogozanu
voxpublica.realitatea.net
