Când parcul ţi se micşorează an de an, ras de încă un bloc, şi-ncă unul, când strada praspăt asfaltată este spartă pentru reasfaltare şi pentru noi borduri,
Când vecinii sparg pereţi ca să-şi facă spaţiu, când burghiele perforează zidurile şi creierul tău de la şapte dimineaţa,
Când totul e făcut în bătaie de joc, când te împiedici în gărduleţe de fier care împrejmuiesc spaţii verzi, în realitate nişte gropi de gunoi în care scurmă maidanezii,
Când faci slalom printre maşinile parcate pe trotuar, atent să nu aterizezi într-un rahat de câine,
Când un rahat cu două picioare îşi face nevoile în toboganul în care tu vrei să-ţi dai copilul,
Când nu mai poţi respira de praf, când nu te mai poţi auzi unul cu altul de claxoanele maşinilor, când eşti băgat din senin în morţii mă-tii pe stradă de oameni care altfel poate acasă sunt cumsecade,
Când dai şpagă la doctor, anestezist şi asistente, cu inima tremurând pentru boţul de om pe care-l laşi în mâinile lor,
Când un bunic ţipă isteric, la coadă la supermarket, la o domnişoară care-i poate fi nepoată şi o face curvă doar pentru că nu se mişcă mai repede,
Când oameni în toată puterea se reped la locurile libere din autobuz, când un tânăr îşi face cruci când trece pe lângă biserică, dar nu s-ar ridica să-i dea locul gravidei care stă în picioare,
Când curvele dau lecţii de moralitate la televizor, când politicienii fac presă, ziariştii politică şi maneliştii grila de vară,
Când Guvernul îţi spune că economia merge brici după ce tu ţi-ai pierdut o zi întreagă la Fisc, umilit de la un ghişeu la altul, doar pentru că ţii morţiş să-ţi plăteşti taxele,
Când raţiunea de a fi a statului este să-ţi facă viaţa insuportabilă, creând noi şi noi ghişee, noi şi noi obligaţii, pentru ca o armată de birocraţi să-şi justifice leafa,
Când toţi, de la preşedinte şi premier, până la chelner şi taximetrist, se comportă ca nişte valutişti care trăiesc satisfacţia supremă atunci când îţi umblă la portofel, când te fac,
Când vezi în jur atâta şmecherie, ură, isterie, autosuficienţă, manelism, praf, mici mizerii,
Dar când ştii că ai întâlnit oameni buni, generoşi şi discreţi, când găseşti din senin în Bucureşti oaze neaşteptate de frumuseţe şi normalitate,
Când te gândeşti la Braşov şi la ai tăi şi în faţă îţi apare figura luminoasă a moşului tău,
Când de Sfântul Ilie o doamnă în vârstă ţi-a întins în parc un pacheţel
să fie de sufletul lui Iliuţăşi ţie ţi s-a rupt sufletul, bâiguind un
bogdaproste,
Când mai întâlneşti oameni care se bucură că într-o ţară mare s-a născut un prinţ mic, care au priceput că lumea e mare şi se întinde şi dincolo de lungul nasului,
Când de la 14 ani, de când ai început să mai înţelegi una alta, ţi s-a vorbit încontinuu că lucrurile se vor schimba şi că va fi mai bine, fără a pricepe decât foarte târziu că schimbarea asta este de fapt viaţa ta,
Când colegii tăi de şcoală şi prietenii tăi, acum oameni la casa lor, pun pe Facebook poze din toate colţurile lumii, unde au fugit să-şi facă viaţa,
Te întrebi unde este România ta.
Florin Negruţiu este redactor-şef al ziarului Gândul
