Citisem în "Corriere della Sera" un articol uimitor despre copiii norvegieni veniÅ£i pe lume datorită programului nazist Lebensborn, pus în acÅ£iune de ÅŸeful SS Heinrich Himmler.
După ocuparea Norvegiei de către trupele germane în 1940, militarii germani au fost îndemnaÅ£i să se împreuneze cu frumoasele norvegiene ÅŸi să facă copii. Înalte, blonde, cu ochii albaÅŸtri, fetele norvegiene ar fi născut niÅŸte reprezentanÅ£i perfecÅ£i ai rasei ariene.
Åži aÅŸa, treaba a fost pusă pe roate cu meticulozitate nemÅ£ească. Au fost create mai multe centre în care perechilor germano-norvegiene li se ofereau căsuÅ£e drăgălaÅŸe cu camere luminoase, cu pereÅ£i vopsiÅ£i în culori plăcute, cu flori la ferestre. IubiÅ£i-vă ÅŸi faceÅ£i copii!
E drept, că acele centre nu erau decât niÅŸte mini-lagăre înconjurate cu un gard de sârmă ghimpată, e drept că după ce tinerele femei năşteau, copiii li se luau cu forÅ£a... Soarta acestor copii după terminarea războiului, ca de altfel ÅŸi a săracelor mame, a fost tragică. Copiii au peregrinat dintr-un orfelinat în altul, dintr-o familie în alta, trebuind să suporte un ÅŸir lung de umilinÅ£e ÅŸi violenÅ£e. Mamele lor au fost considerate târfe care s-au vândut nemÅ£ilor ÅŸi au trebuit să-ÅŸi ascundă cu grijă trecutul sau să se dezică pentru a doua oară de copiii pe care i-au născut atunci când aceÅŸtia, prin nu se ÅŸtie ce minune, le descopereau ÅŸi doreau să le vadă.
Când s-au maturizat, când au înÅ£eles cine sunt ÅŸi când timpurile s-au făcut mai tolerante, mai binevoitoare, aceÅŸti Kriegskinder, copii ai războiului ÅŸi a unor idei nebuneÅŸti, au cerut să li se facă dreptate ÅŸi lor. Pentru că ÅŸi ei erau oameni.
Am pus în legătură această istorie cu destinul Basarabiei mele.
Cu destinul cetăţenilor ei. Da, ÅŸi noi suntem născuÅ£i în urma unui viol. Imperiul rus ne-a ocupat în repetate rânduri. Am luptat ÅŸi murit în niÅŸte războaie care nu erau ale noastre. Am fost masacraÅ£i prin foame ÅŸi deportaÅ£i. Am fost deznaÅ£ionalizaÅ£i. Politicile imperiale ne-au adus pe glia noastră strămoÅŸească numeroase minorităţi de străini. Åži, ca un rezultat suprem al tuturor acestor violuri ale istoriei avem astăzi statul independent Republica Moldova. Care însă, tot aÅŸa cum au dreptul la un tratament uman copiii Lebensborn-ului, are ÅŸi ea, Republica Moldova, dreptul la o atitudine respectuoasă.Observ însă că mulÅ£i români ne rezervă tratamentul pe care l-au avut în Norvegia de după război copiii ÅŸi mamele Lebensborn-ului. Republica Moldova, în ideea lor, e "republica Molotova"; moldovenii sunt "maldafani" sau "moldoivani".
Vizitatorul român al portalurilor media moldoveneÅŸti poate fi cult ÅŸi înÅ£elegător, poate să susÅ£ină idei progresiste, perfect europene, pentru care merită toată lauda; dar de multe ori este un rusofob ÅŸi un anticomunist înrăit.De unde răsare ÅŸi dispreÅ£ul magistral pe care acesta îl are faţă de moldovenii cu idei de stânga, faţă de moldovenii care "strică" limba română sub influenÅ£a limbii ruse, faţă de moldovenii care îÅŸi doresc independenÅ£a ţării lor Republica Moldova.
Acest român virtual nu ne doreÅŸte pe noi basarabenii uniÅ£i cu România, treaba asta îl cam dezgustă, vedeÅ£i dumneavoastră, dar, aidoma unei femei care te urăşte dacă n-o admiri ÅŸi nu-i spui că e frumoasă, consideră că a nu fi unionist este o ofensă adusă României ÅŸi lui personal. OpÅ£iunea pentru independenţă ÅŸi lipsa urii etnice faţă de populaÅ£ia rusofonă sunt calificate de către acest român virtual drept evidente manifestări ale "sindromului Stockholm".
Basarabenii s-ar fi îndrăgostit deci de asupritorii lor, care, din contra, deducem că ar merita o ură veÅŸnică. Iar atunci când un basarabean publică un articol în limba rusă, românul nostru îl ia la trei parale.
DenunÅ£ aceste atitudini, împărtăşite de altfel pe larg de chiar mulÅ£i basarabeni de-ai noÅŸtri, ca fiind superficiale. Doar niÅŸte oameni superficiali pot reduce complexele realităţi ale Uniunii Sovietice la două cuvinte: totalitarism, imperialism.
Doar niÅŸte oameni superficiali pot pune semnul egalităţii dintre fascism ÅŸi comunism. Doar niÅŸte oameni superficiali nu-ÅŸi dau seama că Republica Moldova - dacă ÅŸi-o doreÅŸte - are dreptul să devină o naÅ£iune civilă, naÅ£iunea moldovenească. Ideea călăuzitoare a acestor oameni superficiali, scopul lor final este România Mare. Unitatea poporului român e mai presus de orice, ca puritatea rasei pentru Himmler. Nu contează deci conÅ£inutul vieÅ£ii sociale, nu drepturile ÅŸi libertăţile, dar forma.Recunosc că forma mă interesează mai puÅ£in decât conÅ£inutul. Dacă drepturile civile ÅŸi naÅ£ionale ale românilor moldoveni ar fi fost respectate în Uniunea Sovietică, aÅŸ fi fost un înflăcărat patriot sovietic. Pe timpul perestroikăi, moldovenii progresiÅŸti anume asta ÅŸi doreau: drepturi civile ÅŸi naÅ£ionale în URSS, pentru că nimeni nu ÅŸtia că aceasta este sortită pieirii. Atunci când chem la crearea naÅ£iunii civice moldoveneÅŸti, nu mă interesează forma goală a statului ÅŸi nici birocraÅ£ia statului, dar conÅ£inutul de pace ÅŸi bună înÅ£elegere din interiorul naÅ£iunii civice moldoveneÅŸti, drepturile respectate, supremaÅ£ia legii, învăţarea de către rusofoni a limbii române.
Cer deci absolut aceleaÅŸi condiÅ£ii care, eventual, ar fi necesare ÅŸi pentru unirea cu România. Unirea însă, cu toate că o consider benefică, n-o vreau făcută de domnii GuÅ£u, Petrencu ÅŸi Pavlicenco. Am impresia că oamenii aceÅŸtia alta nu fac decât să lupte pentru o formă goală, desconsiderând conÅ£inuturile. Legea antidiscriminare - proaspăt exemplu - intens dezbătută în Republica Moldova actualmente, a cam fost trecută sub tăcere de aceÅŸti promotori ai unei forme goale ÅŸi a unei memorii istorice abil manipulate.Da, ÅŸtiu că ar fi mai bine să facem parte dintr-un stat mare ÅŸi bogat în diversitate, dar acesta nu e un lucru care poate fi făcut peste voinÅ£a poporului. Åži atâta timp cât această voinţă, fie ea absurdă ÅŸi inexplicabilă, este independenÅ£a, trebuie să ne îmbunătăţim viaÅ£a în cadrul acestei independenÅ£e, care de altfel ne oferă în acest sens toate instrumentele necesare.
De aceea îmi voi permite să-mi bat joc în mod deschis de comemorările lacrimogene ÅŸi victimiste ale diferitor ocupaÅ£ii, care nu sunt decât focuri de paie ÅŸi vorbe goale. Trebuie să Å£inem minte istoria, de acord, dar aceste comemorări formale se fac a uita de niÅŸte esenÅ£e. Åži eu nu vreau să uit esenÅ£ele, aÅŸa cum nu le uitau eroii Republicii Romane din 1849, care, sub focul artileriei franceze, discutau în cele mai mici amănunte proiectul ConstituÅ£iei. Da, acei eroi, Mazzini ÅŸi Garibaldi, au fost unioniÅŸti, dar au pornit nu de la lozinci goale, ci de la drepturi cetăţeneÅŸti. ConstituÅ£ia creată de ei a devenit un model pentru toată Europa.
Victor Druţă, în gazetaromaneasca.com
