Testul cel mai simplu pentru a evalua caracterul unui om este sa-l supui unor tentații omenești. Puterea, de pildă, e un drog puternic. Succesul ia minţile. Cu cît personajul e mai slab, cu atît comportamentul lui e mai aberant. Românul are o vorba cam brutala : s-a suit scroafa în copac. E o încîntare să vezi tot felul de inşi insigifianți ajunși la măriri. În afaceri se întîmplă mai rar, pentru că dacă nu ştii meserie te cureţi. În politică, merge mai uşor. Dai cu gura, lipeşti afişe, ataci duşmanul de clasă şi hodoronc tronc te culci un nimeni şi te trezeşti grangur. Eh, îndată ce primeşte însărcinări oficiale, înfige dinţii în ciolan. Ciolanul e furnizat de capul de locuitor jupuit de viu prin taxe si impozite. Nefericirea e că parvenitul uită acest lucru decum păşeşte pe covorul gros al ministerului unde a devenit titular. Sau măcar adjunct. Si ce de păsărele are în auz ! Foarte exotice toate.
 
Individul capătă repede o privire de sus. Guşa îi creşte. Iși cumpără întîi un set de costume de haine, la Armani de preferinţă. Ceasul lui vechi marca Pobeda valora cîteva ruble. La mînă îi apare brusc un Rollex de măcar 2000$. Cravata şifonată de 2 $ e înlocuită cu una de 200$ etc. Renunţă la bască. Îşi face rost şi de o amantă mai curăţică. Nevasta proletară rămîne acasă. Concediile sale se consumă undeva pe Coasta de Azur. Toate din salariul lui de amărît. Apoi pune între el şi lume o armată de secretare, şefi de cabinet, bodyguarzi, consilieri. Are zece celulare, la care tot nu răspunde. Si astea plătite de capul de locuitor.
 
Pînă să vină la putere te asalta cu telefoanele să îl bagi în seamă. Să te întîlneşti cu el în oraş. Încearcă acum, după numire, să obţii o legătură telefonică. E mai uşor să dai de Obama ! Este ocupat. Cu vila de la ţară, cu studiile în străinătate ale copiilor, cu evenimente mondene, cu intilnirile  internționale. La el în birou e un pelerinaj de oameni de afaceri. Acceptă oferte, petiții, promite favoruri, rezolvă dosare. Nu pe gratis fireşte. Așa contul lui creşte vertiginos. Maşina cu care umbla nu mai e amărîta de Dacia, ci un BMW ultimul tip. Nici măcar nu a dat bani pe el. Nu îşi poate permite dintr-un salariu modest de funcţionar public. E un cadou modest, din partea cuiva misterios.
 
Care e rolul pozitiv al venirii la putere în biografie lui obscură? Ciocoiul are brusc impresia că e chiar ceva de capul lui. Că e important pentru omenire. De ce? Simplu. Pentru că pe cartea lui de vizită scrie ministru sau ambasador, sau senator sau secretar general, prefect, primar. Nu mai vorbeşte, de la o vreme dictează. Şi-a pierdut complet umorul. A uitat să se mai deschidă la guler. Să fie relaxat. E mereu oficial, sumbru, solemn. Merge ca pe papainoage. Uneori are neşansa să coboare pe trotuar. Te priveşte ca prin sticlă. Iată-l ! Vorbeşte din vîrful buzelor consilierilor care îl flanchează. Nu îi mai ajunge nimeni la nas.
 
Excelenţa sa apare şi la televizor de la o vreme. Ne împroaşcă aiurea cu agramatisme şi vulgarităţi. Redactorii sînt bombardaţi cu insistenţe şi rugăminţi. Prostului nu îi stă bine dacă nu e şi fudul. Ciocoiul vrea să fie şi o vedetă mediatică. Să îl vadă nevasta, amanta, circumscripția. Zilele astea e un pelerinaj de viitori și foști ciocoi pe platourile teve. Joacă pentru prostime, dar și mai ales pentru șefii de partid. Pentru șefi cei mari dau cu limbuța, pentru că la lins şi slugărit e expert. Aşa şi-a făcut loc.
 
Comedia nu durează mult. Mîine poimîine îl vezi în scîrnă, redus la scara 1/1 și fălcile alea rozachii au să cadă. Am mai văzut mulți din aştia în ultimii 20 ani. Umplu birturile, hotelurile, cafenele, redacțiile cînd cad. Mereu după alegeri sau schimbări de guvern. Plini de ei, ieşiţi din anonimat peste noapte. Imbătaţi de ei înşişi. I-am văzut şi după ce au plecat. După ce povestea lor de succes s-a sfîrşit. Reveniţi la condiţia lor umilă, de muritori de rînd. O jale.

stelian-tanase.ro