Cu toate astea, în România e liniște și pace, stabilitate. În capul premierului duduie economia de ne asurzește, însă cu toate astea, buzunarele românilor sunt tot mai goale, viața tot mai costisitoare și tot ce poate merge prost, merge de la foarte prost în sus. Nu se construiește nimic, nu se progresează în nimic, pur și simplu viețuim și cam atât în timp ce ei, marii îmbuibați, securiștii și PCR-iștii, miliardarii răsăriți peste noapte din prea plinul pușculiței naționale, devin tot mai puternici, tot mai hămesiți, tot mai obraznici, îndrăzneți, cruzi, de nu mai e mult până când nici nu vom avea curaj să mai respirăm pe lângă ei.
Între politicieni, dincolo de teatrul ieftin pe care-l joaca la televizor, există o frăție de nezdruncinat. Au devenit conștienți că n-au fost niciodată dușmani, doar provin toți din același FSN fătat de vaca sfântă a României, Ion Iliescu. S-au convins că dacă azi sunt în partide diferite, în opoziție chiar, mâine pot fi parteneri, frați, tovarăși, aliați. Nimeni nu se strică cu nimeni. Neînțelegerile lor pot fi doar pe bani, dar cine nu se ceartă din cauza banilor?
Noi, în schimb, poporul (nici nu știu de ce ne mai numim așa când e evident că devenim pe zi ce trece doar o populație), bombănim și cam atât. Ca și înainte de 89 la cozi la carne. Acum bombănim pe bloguri, pe rețelele de socializare. Aia nu e bine, aia merge prost, atâta doar că avem ce pune pe masă dar nu strălucit, nu carne în fiecare zi iar ștevia și loboda sunt și acum la mare cinste în bucătăriile românești. Și să nu mai vorbim de celebra, tradiționala, eterna mămăligă, simbolul supraviețuirii noastre în vremuri de toată rușinea. Ca cele de-acum.
Acum ne considerăm liberi dar nu suntem nici pe departe. Suntem liberi încă să plecăm, doar că nu prea mai avem unde. Suntem liberi încă să înjurăm, dar probabil nu pentru multă vreme. Pumnul și călușul sunt pregătite întotdeauna pentru bravul popor român, doar că el nu știe asta. Dar cum reacțiile sale sunt absolut previzibile iar răbufnirile sale violente au loc o dată la o sută de ani, coarda împilării și a bătăii de joc se poate întinde. Încă nu dă semne că s-ar putea rupe și ar plezni fața obraznică a celui ce trage de ea.
Spre deosebire de anii de dinainte de catastrofala revenire a PSD-ului la putere în frunte cu eroarea genetică Ponta, nici sindicatele nu mai au niciun chef să iasă în stradă să protesteze, ceea ce arată clar că motivele pentru care au făcut-o în trecut, au fost dictate de partidele politice și de turnători la securitate ca Dan Voiculescu. Nici pensionarii nu se mai plâng decât de Băsescu, în rest, parizerul și pâinea au același gust, doar că sunt puțin mai scumpe. Politicienii așa ziși de dreapta, fac și ei ce pot, mai un studio tv, mai o postare constatatoare de cât de rău e și cât de grav e afectat statul de drept, pe facebook, mai o supărare mică pe propriul partid, și cam atât. PSD-ul în schimb, cumpără din nou la bucată, în viu, parlamentari din opoziție. Se zvonește că vor să pună iar de-o mega majoritate care să le asigure ciolănelul până prin 2090, asta dacă nu se-ndură cumva bunul Dumnezeu să ne radă de pe fața pământului și să ne curme suferința asta lăcrămoasă și băloasă în care ne mocirlim de când suntem pe lume.
Jurnaliștii scotocesc arhive, s-a dat ordin pe unități: cine trebuie desființat, înfierat, puricat ce-a făcut în ultimii 5 ani, 50 de ani. Societatea civilă nu există decât în numărul ONG-urilor înregistrate la tribunal. În realitate, sunt și ele cumpărate, plătite de diverși polticienii sau "oameni de afaceri". Și uite-așa, rămânem noi, bombănitorii cu care toată lumea face ce vrea. Uneori ne asmut ca pe niște haite de câini să sfâșiem pe cineva. Alteori ne bagă sub nas scandaluri între trusturi de presă, silindu-ne să luăm partea cuiva. Pentru trafic și popularitate, nu din alte motive. În definitiv, România are un rege, acela este BANUL. El dictează, el face politică, alianțe, unificări, el desparte și împarte tot.
Toate astea se întâmplă dintr-un singur motiv: ni s-a indus ideea că noi nu suntem buni de nimic altceva decât să fim folosiți, când de unii, când de alții. Ei ne-au împărțit în băsiști și anti băsiști ca și cum ai separa vitele de lapte de cele de carne. Ei știu cât de inofensivi suntem, știu că mămăliga nu explodează. Și profită, că doar nu e prost cine cere, e prost cine dă. Și noi suntem proștii lor că ne acceptăm rolul de idioți utili. O fi nevoie de pace și stabilitate în țară, dar nu e nevoie să fim și cretini. Nu e nevoie să ținem 600 de trântori în Parlament, nu e nevoie, ba chiar e imperios necesar să scăpăm de toți securiștii din presă și politică.
Nu e de ajuns să constatăm la nesfârșit că avem o nulitate de prim ministru și un guvern de nulități. Nu e de ajuns să ne jenăm de prestația lor. Nu e de ajuns să bombănim, să înjurăm și să conchidem că "ne merităm soarta".
E nevoie în schimb să nu ne mai lăsăm manipulați nici de presă, nici de politicieni. E nevoie să ieșim în stradă dar fără să fim mânați de alții pentru a le facilita accesul la putere.
În mai puține cuvinte, s-a dovedit întotdeauna, în orice epocă, în orice perioadă din istorie că cei care conduc vor face abuzuri inimaginabile care vor crește în gravitate cu cât inerția populației e mai mare. E inutil să ne amăgim cu ideea că la un moment dat se vor sătura pentru că după ei vin mereu alții și mai flămânzi și mai lacomi. Dar noi stăm cuminți și așteptăm, Dumnezeu știe ce. Poate să li se facă milă de noi sau să vibreze în ei vreo conștiință rătăcită, vreo reminiscență de patriotism care să-i mai încetinească din furat. Dar cred că știm cu toții că așa ceva nu se va întâmpla pentru că ei nu se tem de noi. Nu au de ce să se teamă, le-am dovedit de atâtea ori că putem îndura mult, de parcă existăm doar ca să fim altora un etalon de răbdare și martiriu.
Autor: Angela Tocila
Sursa: Politic Stand
