În raport cu solicitările lui Traian Băsescu, strategia lui Victor Ponta a fost una pragmatică. În principiu, el s-ar fi arătat dispus să semneze orice document (evident, nu chiar orice document) propus de preÅŸedinte, dacă efectul ar fi fost desemnarea sa ca premier. De altfel, draftul propus de Traian Băsescu, ca ÅŸi acordul final sunt prost redactate ÅŸi concepute. Pentru Ponta, acordul secret era o foaie de hârtie, o înÅŸiruire de banalităţi ÅŸi o condiÅ£ie acceptabilă pusă de preÅŸedinte. Strategia s-a dovedit a fi, pentru moment, câÅŸtigătoare. Urmările nu au fost însă anticipate. Pentru a da greutate documentului, Traian Băsescu l-a distribuit, în văzul lumii, unor importanÅ£i lideri europeni. Ulterior, el a fost făcut public, pe surse, în media internă. Aceste acÅ£iuni ale preÅŸedintelui au dorit să arate că desemnarea lui Ponta nu a fost o capitulare, ci o decizie condiÅ£ionată, în urma căreia Victor Ponta a acceptat să se pună la remorca preÅŸedintelui.
Acordul prevede că părÅ£ile, adică Traian Băsescu ÅŸi Victor Ponta, se angajează să respecte valorile democraÅ£iei ÅŸi angajamentele internaÅ£ionale ale României, orientatea pro-europeană ÅŸi pro-atlantică. Este ca ÅŸi cum, după ani de căsătorie, soÅ£ii ar semna un acord, prin care se angajează să se susÅ£ină reciproc, moral ÅŸi financiar. Nu textul este însă important, ci supoziÅ£iile sale: anume că una dintre părÅ£i, adică Victor Ponta, adică USL, a dat dovadă, în trecut, că nu respectă aceste valori ÅŸi aceste direcÅ£ii de politică externă, fiind acum necesar un angajament reînnoit. Aceasta este, după părerea mea, cea mai importantă parte a acordului. Prin semnarea lui, Victor Ponta a acceptat, tacit, că USL s-a făcut vinovată, în trecut (mai precis, astă-vară, când l-a demis pe preÅŸedinte), de atitudini anti-occidentale ÅŸi anti-democratice. În calitate de co-semnatar, Traian Băsescu i-a informat pe liderii europeni că Victor Ponta ÅŸi USL ÅŸi-au luat un angajament ferm privind repoziÅ£ionarea lor în raport cu valorile euro-atlantice.
Acordul conÅ£ine ÅŸi alte prevederi, cum ar fi aceea privind realizarea unei justiÅ£ii independente, toate respectând însă cadrul de interpretare cunoscut al lui Traian Băsescu. Practic, prin semnarea acordului, Victor Ponta renunţă la propria viziune ÅŸi, de fapt, la viziunea USL, cea care a condus la câÅŸtigarea alegerilor ÅŸi la desemnarea sa ca premier, aderând necondiÅ£ionat la viziunea lui Traian Băsescu.
Nu în ultimul rând, părÅ£ile semnatare se angajează să-ÅŸi modifice conduita publică în raporturile reciproce. Stipulările, în sine, sunt ridicole. Aceste lucruri ar trebui să fie de la sine înÅ£elese. Cel care a contribuit din plin la degradarea limbajului public este chiar Traian Băsescu. Dacă textul este contribuÅ£ia preÅŸedintelui, atunci el nu trebuia să fie semnat de către Victor Ponta. Dacă este contribuÅ£ia lui Victor Ponta, atunci totul este de o naivitate înduioşătoare.
Întregul acord este gândit în paradigma lui Traian Băsescu, iar premierul nu a făcut altceva decât să-l accepte. AÅŸa cum îl ÅŸtim, Traian Băsescu va putea utiliza orice acÅ£iune a Guvernului Ponta cu scopul de a denunÅ£a acordul ÅŸi astfel de a obÅ£ine un nou sprijin din partea liderilor europeni. Aceasta nu este însă singura consecinţă. După părerea mea, documentul poate reprezenta motivul iniÅ£ial al unei despărÅ£iri între PSD ÅŸi PNL, despărÅ£ire provocată, din nou, de Traian Băsescu.
Autor: Arthur Suciu
