Normal ar fi fost, mă atenționează cineva, ca Victor Ponta, organizatorul alegerilor și finanțatorul lor din bani publici, cu drept absolut de iscălitură asupra tuturor sumelor intrate în joc, să se retragă. Adică să rămână premier, organizator al alegerilor democratice, necandidând, ori să candideze, dar să demisioneze imediat din funcția care-l face incompatibil cu statutul de arbitru al propriei alergări în cursă. Ponta dă, din banii țării, mită electorală. Mai ales săracilor, celor care zic bogdaproste pentru un covrig. Ponta este însărcinat de națiune să vegheze, prin organele din subordine, și nu vorbesc doar de poliție, dacă alegerile se desfășoară corect. Adică dacă alegerea lui nu întâmpină vreo opreliște. Dacă întâmpină vreo opreliște, e musai să intervină. Nimeni nu trebuie, cu alte cuvinte, să-l împiedice pe Ponta să ajungă președinte și pentru asta statul democratic l-a însărcinat pe premierul Ponta să se ocupe de funcționarea fără reproș a procesului electoral la capătul căruia el trebuie să ajungă la Cotroceni. Ce altceva poate fi mai intens democratic decât castrarea democrației de ceea ce-i dă vlagă, adică spiritul democratic?!
Am asistat la cele mai jenante pledoarii ziaristice – meseria mea a dispărut de ceva vreme, absorbită de ceața Ponta și nu doar de ea – în care oameni pe care-i știam inteligenți și-i suspectam de o tandră moralitate, să se comporte ca niște porci. Am asistat cum Victor Ponta îl aplauda pentru voturile aduse – i le va aduce oare? – pe unul care, în cel mai urât pamflet imaginat în scarlatina jegoasă a scrisului îl făcea curvă masculină, pederast, rebut uman cu doar două zile în urmă. Merită oare meseria de președinte, dacă ești un om care se respectă cât de cât, să înghită asemenea fecale de parcă ar mânca sarailii?
Urâtă campanie electorală, urâți politicieni, urât om, și mă refer la Victor Ponta. El va fi probabil – în coșmarul cel mai cumplit al acestei țări – președintele de mâine al ei.
Lucian Avramescu
