Un dialog intre doi batrani: "Cum am reusit noi sa stam impreuna 60 de ani?". "E simplu. Ne-am nascut intr-o lume in care, daca un lucru se strica, incercam sa-l reparam". E un lucru pe care probabil il gandim cu totii, dar pe care nu l-am citit niciodata mai clar ca atunci cand am descoperit in raftul unei librarii o carte postala cu mesajul acesta. Hai sa discutam astazi despre comoditatea noastra si despre rabdarea pe care o mai avem pentru intamplarile vietii noastre. Ce zici?

Fara multe fasoane, acea banala carte postala ofera secretul unei vieti impacate. Un secret pe care noi, generatiile din urma, am inceput sa-l uitam pe de-a-ntregul. Si toate se intampla pentur ca ne-am acceptat senini statutul de cumparatori de profesie. Sau consumeristi, cum ne-ar spune cartile de afaceri moderne.

Ne-am obisnuit sa cumparam un televizor nou daca se strica cel vechi. Pe cel vechi il dam cuiva fara multe posibilitati materiale sau il ducem la tara. Chiar daca il reparam, consideram ca, din momentul in care s-a stricat, aparatul in cauza ne-a tradat increderea. Si trebuie inlocuit. O abordare pragmatica, vinovata astazi de multe dintre tarele societatii moderne. Pentru ca, pornind din buzunar, consumerismul a ajuns sa ne afecteze la un nivel cu mult mai profund. Ne-a pervertit sentimentele. Ne-a obisnuit copiii cu ideea ca orice in viata se poate sacrifica. Doar tie sa-ti fie bine.

Ai ales sa-ti iei un caine drept animal de companie si apoi te-ai plictisit de el? Nu-i nimic, abandoneaza-l in strada. Te-ai trezit cu un copil dupa luni si ani in care te obisnuisei sa-ti imparti patul cu straini, convins ca esti un exemplar perfect de adult sanatos modern? Nu-i nimic, totul se poate sterge. In primele luni ale fatului sau in primii ani de viata ai copilului. Scapi tu de el cumva, chiar daca asta inseamna sa-l abandonezi intr-o casa de copii. Stii ideea. Tie sa-ti fie bine.

Am prieteni care mi-au marturisit ca si-ar dori un soi de functie "Undo" / "Anuleaza" in viata lor, nu doar in computerul personal. Un ajutor magic, un truc de iluzionist care sa-ti ofere sansa de a reface orice actiune gresita din viata ta. In timp ce unii oameni doar isi doresc o astfel de functie, altii au purces deja la a o integra in propria viata. Si au decis sa nu-si mai asume niciun fel de responsabilitate, alegand mereu sa arunce orice lucru de care s-au plictisit. Totul, in slujba vesnicului bine.

Binele personal, ca mantra a omului modern, a devenit astfel un soi de altar pe care se omoara in chinuri conceptele fragile de fidelitate, altruism, dedicare si multe altele. Ce-i de facut? E simplu. Poate ar fi mai bine sa incercam sa ne reparam viata si lucrurilor, inainte sa decidem ca sunt de aruncat la gunoi.

Ce parere ai?
 

(Alin Popescu, avocatnet.ro)