Peste patru săptămâni mergem să votăm la alegerile parlamentare unde rezultatul îl ştim de pe acum, dar ce nu ştim este cu cât va câştiga USL-ul. Ce va face USL-ul cu guvernarea deplină, asta o vom afla peste un an, când vom trage linie.
Dacă ne uităm puţin peste programele de guvernare ale celor două formaţiuni, USL (PSD, PNL, PC şi Gigi Becali) şi ARD (PDL, Forţa Civică şi Aurelian Pavelescu), toţi vor majorarea salariului minim, creşterea pensiilor, scăderea TVA, îmbunătăţirea mediului de afaceri, reforma în educaţie şi sănătate, o Românie digitală şi prosperă. Nimeni nu vrea răul României. Dar nu ştiu cum se face că după ce trec politicienii, indiferent care sunt ei, pământul este pârjolit, sunt otrăvite fântânile, iar ţara e plină de datorii.
Toate programele de guvernare şi toate discursurile politicienilor sunt îndreptate ca retorică către bugetari, pentru că Băsescu le-a tăiat salariile cu 25% şi către pensionari, ale căror venituri au fost mâncate de inflaţie şi trebuie majorate conform legii.
Nicio formaţiune nu are un discurs către clasa care se situează între pensionari şi bugetari, clasa de mijloc, care a ajuns să urască tot ce înseamnă politică şi politicieni.
Cei bogaţi oricum votează cu cei care au puterea, aşa că discursul clasei politice îi interesează aşa doar în măsura în care ştiu cine vine la putere, ca să aibă cu cine discuta. Le este indiferent dacă Videanu, Chiţoiu, Vosganian, Silaghi, Boagiu etc. ocupă un fotoliu.
În cei patru ani de criză, această clasă, formată din antreprenori, manageri, tineri profesionişti, au pierdut cel mai mult. Veniturile lor au fost tăiate, nu de Guvern, ci de piaţă, acolo unde cererea pentru produsele pe care le fac şi le vând s-a prăbuşit. La ei nu a avut cine să le întregească salariile şi veniturile prin Ordonanţă de Urgenţă. Dacă piaţa nu creşte, nici veniturile lor nu cresc.
Niciun politician nu-şi bate capul cu această clasă pentru că nu au ce să-i ofere - nu sunt bugetari şi nici pensionari, iar dacă le vând "îmbunătăţirea mediului de afaceri", scăderi de TVA sau depolitizarea administraţiei, nimeni nu va cumpăra acest program de guvernare. Aşa că mai bine rezolvă cu bugetarii şi pensionarii.
Dar această clasă este cea care duce România înainte, munceşte peste opt ore pe zi ca să-şi îndeplinească ţintele de buget, de contract pentru că altfel şi-ar pierde jobul şi afacerile. Această clasă nu are afaceri mari şi nu are forţă de negociere cu băncile sau furnizorii. În criză întotdeauna va fi prima lovită şi cea mai crunt. Dacă îşi bagă micul business în insolvenţă, acolo moare cu el. Dacă îşi pierde jobul, în care câştiga poate peste 1.000 de euro pe lună, nu mai găseşte altul la fel imediat. Este cea mai îndatorată clasă, iar orice mişcare de curs se vede imediat în portofel. Aceasta este clasa socială care a sperat cel mai mult la un viitor bun pentru România atunci când aveam creştere economică. Pe acest fond, ei au putut să-şi ia maşină, apartament şi să se plimbe liber în străinătate, ceea ce părinţii lor nu au putut să facă.
Din păcate, fiecare guvernare fie a PDL, fie a USL, nu are un proiect nici politic, nici economic pentru cei care au fost striviţi de criză. Ce să le promită lor? Această clasă se baza pe investiţii străine, pe multinaţionale şi pe investiţiile antreprenorilor români. Toate lipsesc acum şi din acest motiv a căzut economia românească. Toţi de la putere au uitat de această clasă pentru că oricum nu vin la vot. Deci dacă rezolvă cu pensionarii şi bugetarii, rezolvă preluarea puterii. Ei sunt cei mai liniştiţi, nu protestează vehement, nu ies în stradă pentru că sunt la job şi sunt contorizaţi la sânge sau îşi rup pingelele încercând să vândă un produs sau un serviciu, măcar şi cu plata facturii la 90 de zile. Ce le poate spune Ponta, Antonescu, Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu. Niciunul nu are problemele lor, niciunul nu riscă să intre în parlament şi să-şi piardă locul de muncă.Toţi au trăit aproape numai din banii statului pe care i-a produs această clasă de mijloc. Ironia politicii.
Aşa că politicienii urăsc această clasă de mijloc pentru că nu au ce să-i ofere, nu au ce să-i promită şi să fie crezuţi atunci când bagă votul în urnă, nu pot să o "mituiască" cu ulei, zahăr, calendare şi pixuri. Singurul lucru pe care îl vrea această clasă de mijloc este linişte, un limbaj politic decent, creştere economică, investiţii şi o ţară unde pot să-şi crească copiii şi să aibă încredere în viitor. În realitate, nicio formaţiune politică nu poate livra acest lucru.
Cristian Hostiuc
