Din când în când îi mulțumesc lui Dumnezeu că am copii sanatosi ... Săptămâna trecută am vizitat orașul meu natal și am petrecut câteva ore cu un grup de copii cu autism si cu parinții lor. M-am simțit neputincios atunci când am vrut să mă joc cu Alex și, după încercări repetate, nu am reușit să comunic cu el pentru că lumea lui este diferită de a noastră, e nevăzută pentru noi. În timpul acelor ore am trăit practic suferința părinților.

Mihaela este mama lui Narcis, un copil de 6 ani cu autism sever. Ea a spus ceva ce nu pot uita: "Nu vreau decât să pot merge şi eu cu copilul pe stradă, să pot intra într-un magazin...". Ea nu poate avea un loc de muncă, deoarece Narcis are nevoie de îngrijire permanentă și singurul ei venit este de aproximativ 150 de dolari pe lună primiți ca un ajutor de la Agenția de Protecție a Copiilor. Anul trecut ea a făcut eforturi financiare uriașe pentru a merge cu Narcis pentru un tratament de câteva săptămâni într-o cameră multi-senzorială în alt oraș; după aceea, Narcis a făcut un progres clar, învățând să mănânce singur și să se spele singur pe mâini.

Mihaela și Gabriela, o altă mamă a unui copil autist, și-au înghițit lacrimile și au făcut o fundație care, pentru început, asigură ore suplimentare de psihoterapie pentru 32 de copii cu dizabilități (un copil autist are nevoie de cel puțin 2 ore de terapie pe zi, iar Agenția de Protecție a Copiilor poate oferi mai puțin de o oră). Singurul venit al Fundației se bazează pe donații de la oameni cu venituri mici (aproximativ 300 de dolari pe lună), care au empatizat cu copiii cu dizabilitati senzoriale (autism, sindrom Down, surditate, orbire etc.), după un spectacol prezentat de ei la sfârșitul anului trecut.

Cele două mame au vise mari pentru viitor și au nevoie de ajutor: pentru administrarea fundației, pentru organizarea de activități care să asigure dezvoltarea pe termen lung și sustenabilitatea, pentru know-how legat de accesarea programelor de finanțare etc. Pe termen scurt au planificat să construiască o cameră multi-senzorială în orașul lor (există doar câteva în România!), de care să beneficieze toți copiii cu dizabilități senzoriale.

Povestea de mai sus m-a determinat să mă implic în viața fundației și să-i ajut pe termen lung. Primul pas este sâmbătă, atunci când voi alerga un segment 54 km în cadrul 1000km Balkan Charity Challenge (http://1000balkan.com).
Vă invit să susțineți cu donații oricât de mici pe cei 4 participanți, care aleargă pentru copiii cu autism din Botoșani / România:

Iulian Rotariu (tatal unui baiat de 10 ani, cu o malformație la inimă): http://goo.gl/a9NaET
Victor Vlad: http://goo.gl/dWchkj
Pieter Wessel: http://goo.gl/o7b1Gn
Radu Preda: http://goo.gl/VIKqQg

Vă mulțumesc pentru empatie!
Mulțumesc lui Dumnezeu că am copii sănătoși!

Radu Preda

CITEȘTE ȘI: "Casa unui botoșănean în pericol de a fi mistuită de flăcări, pompierii au inter..."