Pe 6 ianuarie s-au împlinit patru ani de când Vasile Şeicaru şi-a pierdut sufletul pereche. Soţia lui, Gabriela, pleca într-o lume mai bună din cauza unui accident stupid. A murit asfixiată, după ce televizorul a făcut un scurtcircuit. De atunci, cântăreţul îşi plânge iubirea. Lacrimile încă mai continuă să curgă pentru femeia adorată. Nimic nu o mai poate aduce înapoi şi nici nu mai poate fi înlocuită. Dar amintirile sunt vii pentru Vasile Şeicaru.

"Gabi mi-a fost tare dragă, ne-am iubit 20 de ani, ne-am cunoscut la mare, la vechile serbări ale tineretului. Ne vedeam cum puteam, făceam naveta, ea mă aştepta mereu cu o floare, în gară. Acum am sufletul secat de dor şi de durere... În fiecare spectacol cânt piesa "În oraşul cu floare de tei", pe care i-am dedicat-o soţiei mele şi pe care ea o iubea foarte mult. În ziua de 6 ianuarie 2006, Gabi a plecat din lumea asta! N-o va înlocui nimeni, pentru că nu se poate, şi pentru că nu vreau eu acest lucru!", a povestit interpretul pentru Click!.

Chiar şi acum, după atâţia ani, îi este greu să intre în casa unde soţia lui şi-a pierdut viaţa. Locuieşte în Buftea, în altă reşedinţă a familiei, dar singurătatea îl chinuie. Fiul lui, Mihnea, este stabilit în Germania, unde a început şi o afacere. Aşa că Vasile acceptă orice invitaţie de a cânta.

Dar şi în concerte este năpădit de lacrimile vii ale iubirii pe care încă i-o mai poartă Gabrielei. Nu poate să nu plângă atunci când cântă "La adio, tu": "De ce să-ţi spun la revedere/ N-aş mai avea nici un motiv/ Adio drepturile-şi cere/ Că te-am pierdut definitiv./ Şi de la mine până la tine/ Cuvântul însuşi va-ngheţa/ Nici să te strig nu ştiu prea bine/ Iubita mea, pierduta mea". Iar restul cuvintelor se dovedesc a fi atât de prisos.
 

CITEȘTE ȘI: "FOTO, VIDEO „Refugiații de război” cu aripi: Prima stație la Botoșani!"