Regizorul georgian Andro Enukidze a creat, la Teatrul Mihai Eminescu din Botosani, o POVESTE FOARTE SIMPLA, pe un text de Maria Lado si scenografia unui alt georgian, Aivengo Celidze.
Si cum scena trebuia sa aiba un spirit al sau, acesta se numeste, de la un timp, Victoria Bucun, cea care sfinteste coregrafic spectacolele, intr-un vartej al jocului caruia, actor sau spectator, nu ai cum sa-i rezisti.
Actorii se lasa descoperiti incetul cu incetul, intr-o interpretare construita magistral din gesturi, priviri, zgomote, cuvinte. Povestea este simpla, cu adevarat simpla: despre iubire, sacrificiu, ingeri, puritate umana si zgura sufleteasca, amestecate intr-un cotidian social autentic, contemporan.
Actori care interpreteaza animale si se transpun genial in aceste roluri, reusind sa impresioneze si sa se infrumuseteze ei insisi in acest fel: Gina Patrascu interpreteaza o Vaca, cu putin inainte de a aduce pe lume un vitelus; Andreea Motcu, Scroafa simpla, inocenta, care isi iubeste stapanul neconditionat, viseaza sa zboare; Mihai Dontu, Cainele intelept, prietenul tuturor, fidel si sufletist; Bogdan Muncaciu, Cocosul tantos, nitel impertinent si revolutionar, orgolios si egoist, dar sarguincios si corect; Iapa Surioara, personaj construit in amanunt, in interpretarea geniala a Danei Bucataru.
Piesa urmareste firul sensibil al vietii, un cerc inchis, cu trecere de la nastere, prin momentele importante ale vietii, spre moarte, cu re-facerea in ingeri.
Povestea este ajutata de o regie relaxanta, echilibrata, in care personajele se manifesta spontan, dar foarte expresiv. Animalele ne invata sa traim, dar si sa devenim ingeri.
O lupta sustinuta de fidelitatea fata de stapani. In momentul in care oamenii li se arata in adevarata lor fata, lucrurile iau intorsaturi neasteptate, iar animalele sunt nevoite sa ia totul pe cont propriu.
Spectacolul implica astfel doua registre, unul pe scena si altul in sala, spectatorii au rol pasiv, oferind insa greutate tocmai prin factorul de echilibru.
Rolul final al spectatorilor este, de fapt, momentul in care, la sfarsitul povestii, animalele coboara de pe scena, in public, spunand la unison: Am fost mutati intr-un grajd nou! Vechiul grajd, cel de pe scena, a fost ocupat de oamenii care, se pare, invatasera lectia despre iubire, acceptare, despre viata.
Cu toate acestea, putin deranjanta este trimiterea obsesiva in realitatea romaneasca, replici gen "am pierdut la Caritas" fiind oarecum fortate si nefiresti in spatiul scenic.
Roluri inaltatoare garanteaza calitatea si valoarea acestui spectacol, interpretate magistral de Irina Mititelu, Volin Costin, Gheorghe Frunza, Cristina Ciofu, Sorin Coifu, Cezar Amitroaie.
Un spectacol pe care, daca nu l-ati vazut inca, este bine sa il recuperati! In mod sigur, va veti oferi un alt rost zilei, sau macar veti avea curajul sa aruncati o privire peste umar, spre a va cauta ingerul.
AUTOR FOTO GALERIE: NICOLA
