Dupa ce presa suceveana a relatat, in ultimele zile, problemele ivite in derularea unor licitatii, probleme care au culminat cu contestarea procedurilor de catre firma SC Transporturi Auto Botosani, contestatii, de altfel, admise de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor, Constantin Contac ii ofera sefului Consiliului Judetean Suceava, Gheorghe Flutur, o poveste cu talc despre un fost consilier PSD trecut in barca PNL, poveste pe care Contac o incheie in stilu-i caracteristic: Cand nu esti cinstit, corect, devii si las si tradator.

Postarea lui Contac pe blogul sau face referire la Haidautu Adrian, inginer silvic, "mare sef al padurilor si stapan pe tot ceea ce este lemn, pe jumatate din judetul Botosani, mai concret pe zona Dorohoiului", despre care Contac a aflat curand ca si-a tradat partidul.

Iata cateva randuri din povestea petrecuta - spune Contac, intr-o padure a judetului, dialogul avand loc intre un padurar si Contac, cel din urma dandu-se drept un cumparator de lemne:

 

L-am cautat cu disperare, prilej cu care, facand o vizita la unele din padurile in care avea parchete in taiere, undeva intre Vf. Campului si Dorohoi, am patruns intr-un asemenea parchet, unde se gaseau toate categoriile de lemn taiat.

Imi amintesc ca la prima vedere puteam numara peste 300 de gramezi de lemne, mai mici sau mai mari, era lemn finisat, lemn de foc, lemn de constructii dar si gramezi de cca 1000-1500 kg de lemn pentru foc, constituite din ramurile copacilor, nu cunosc denumirea lor, insa poporul de rand le spune gramezi de craci, acestea fiind achizitionate de regula de oamenii saraci sau pot constitui plata in natura celor necalificati ce lucreaza la taierea padurii. In toata zona nu se gasea decat un singur om, nu stiu ce functie avea, nu l-am intrebat, dar am intrat in vorba cu el, fiind sigur ca era un reprezentant al acelei activitati.

M-am dat drept un cetatean de bine si ca doresc sa cumpar una sau doua gramezi de craci, sa ajut niste batrani, intuind ca daca spun ca sunt pentru mine, muncitorul de acolo imediat ar fi pus un pret mare, judecand dupa om si masina cu care eram.

Pentru a-l convinge ca sunt cumparator, am incercat sa ma informez care ar fi pretul, aratand catre o gramada oarecare de craci, parandu-mi-se ceva mai de calitate. Raspunsul prompt al cetateanului a fost "aceasta gramada nu o puteti cumpara ca este a domnului Haidautu Adrian". Arat catre o alta gramada, dar aceasta?, raspunsul fu la fel de explicit: "si aceea este tot a lui". Arat catre o alta gramada interogativ cat ar costa?, raspunsul cetateanului: "aceasta este a domnului director Rusu Gheorghe". Arat catre alta gramada?, raspunsul cetateanului: "aceasta este a doamnei Viorica Andronache", intreb, cine este Viorica Andronache?, raspunsul lui: "este doamna contabila sefa".

Ii spun atunci: "bine, bine, dar atunci arata-mi care gramezi se pot cumpara de aici, din astea 300 de gramezi?", raspunsul cetateanului veni aratand departe niste vreascuri putrede: "poate acestea, dar nu sunt sigur, musai trebuie de vorbit cu dl.ing. Haidautu Adrian".

In acel moment am inteles, am multumit cetateanului, politicos, am urcat in masina si am plecat. (Text preluat de pe blogul lui Constantin Contac)