Iată că, în sfârșit, lipsa celor șapte de ani de acasă este taxată la propriu de către societate, nu doar prin denigratoarele vorbe: "Așa te-a învățat pe tine mama ta?". Judecătoria Botoșani a fost învestită cu soluționarea unei cauze civile - acțiune în pretenții - ce privește obligarea părinților unui minor, pârâți în dosar, la plata unor daune morale către reclamantă - profesoara de Limba Română și diriginta copilului - pentru prejudiciul de imagine produs acesteia, arată Avocatura.
Astfel, ca urmare a postării pe pagina de Facebook a elevului a unor injurii la adresa profesoarei pentru că primise o notă de 4 la Limba Română, reclamanta a ajuns ținta unor ironii din partea elevilor din clasă și din școală, mesajul scandalizând mediul profesoral care a solicitat convocarea de urgență a Colegiului Profesoral pentru luarea unor măsuri.
Instanța a apreciat, analizând ansamblul probator al cauzei, că "sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în ceea ce privește faptele săvârșite de pârât și acesta este obligat să răspundă pentru acoperirea prejudiciului de imagine creat reclamantei afectând și reputația acesteia".
Comportamentul necorespunzător al pârâtului este rezultatul neîndeplinirii îndatoririi de supraveghere și educație, fundament al răspunderii părinților. De asemenea, instanța a mai considerat că "în cauză este evident că au existat deficiențe, carențe în educația dată pârâtului, un oarecare dezinteres, ignorând și neglijând educarea acestuia", potrivit ROLII.
"Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine, în primul rând, părinților"
Mai mult, în cauză au fost incidente și dispozițiile articolului 5, alin. 2 din Legea nr. 272 / 2004, care prevăd că "răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine, în primul rând, părinților acestuia, având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile ce le revin cu privire la copil, ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia".
Soluția dată de către instanță a fost aceea de a admite în parte cererea reclamantei, obligând pârâții să plătească Statului suma de 700 de lei, reprezentând asistență juridică, iar reclamantei suma de 500 de lei, prejudiciu moral.
Chiar dacă profesoara solicitase prin cererea de chemare în judecată obligarea părinților la publicarea hotărârii judecătorești pe cheltuiala lor într-un ziar local și obligarea minorului la scuze publice către reclamantă într-un ziar local, "instanța a făcut o judicioasă aplicare a acestor criterii în raport de argumentele și indiciile produse de reclamantă, admițând repararea prejudiciului de reputație și imagine, fără a tinde la o îmbogățire și nu fără a reține că există și o carență educațională din partea acesteia ce constă în faptul că și școala trebuie să vină în întâmpinarea și prevenirea unor asemenea manifestări, reținând faptul că reclamanta a fost și diriginta minorului în cauză dar și faptul că în școală există o disciplină numită Tehnologia informației și comunicării unde din nou se putea interveni".
Așadar, "vinovații fără vină" sunt atât părinții minorului, cât și școala, care trebuia să vină în prevenirea și întâmpinarea unor astfel de manifestări. Cauza de față, pe cât pare de "simpatică", pe atât de gravă este în fapt.
În haosul respectării unor drepturi, precum libertatea de exprimare, respectarea imaginii unei persoane sau alte drepturi prevăzute și glorificate în proteste și pe la televizor, tinerii sunt cele mai sigure victime.
Cu siguranță, tânărul din Botoșani nu este singurul care adresează în mod public injurii la adresa unui profesor. Dar, faptul că o astfel de situație ajunge să fie soluționată pe cale judecătorească ar trebui să ne sperie - măcar puțin. În special, pe părinții zilelor noastre.
Și pentru a nu renunța complet la partea amuzantă a poveștii, se explică de ce elevul și-a "blamat" profesoara cu o injurie în limba italiană ("un bel vaffanculo"): ce altă ofensă ai putea aduce unui profesor de Limba Română, decât o ocară într-o limbă străină?
Articolul integral aici:
