Mâna este una dintre cele mai complexe părţi ale corpului uman. Cu ajutorul ei, putem manevra obiecte mici, delicate, dar în acelaşi timp putem să ridicăm lucruri grele.
Muşchii mâinii sunt dispuşi într-un mod foarte ciudat. Cele mai multe mişcări sunt dictate de muşchi aflaţi în antebraţ. Ei sunt legaţi de oasele degetelor prin tendoane lungi.
Tocmai de aceea, mâna poate da dovadă de o forţă neobişnuită. Dacă muşchii ar fi conectaţi direct la oase, acest membru nu ar fi fost la fel de puternic şi flexibil.
Pare incredibil, dar, cu mult antrenament, întreaga greutate a corpului poate fi susţinută într-un singur deget.
Mâna poate, în aceeaşi măsură, să ofere unui pianist dexteritatea şi fineţea necesare susţinerii unui concert.
Asta pentru că muşchii unor degete nu sunt legate direct de oase, ci de tendoane, putând face mişcări mai delicate.
Cel mai important ca utilitate este degetul mare. El asigura aproximativ 40% din capacitatea mâinii, iar dacă este amputat poate fi înlocuit cu degetul mare de la picior, medicii considerând că această înlocuire este necesară.
Deşi mulţi cred că degetul de care s-ar putea lipsi mai usor este degetul mic, medicii ne spun că el este de fapt esenţial. Cel mai uşor ne-ar fi să ne lipsim de degetul arătător. Ne putem descurca foarte bine şi fără el, spun medicii.
Pielea din vârful degetelor are patru tipuri de receptori, care ne ajută să simţim presiune, atingere, durere şi temperatură.
Unghiile sunt mult mai importante decât credem. Fără el nu am şti cât de tare să strângem un obiect în mână, pentru că nu ar exista nicio suprafaţă dură care să ne opună rezistenţă când apăsăm.
Şi piciorul este o parte a corpului la fel de complexă şi importantă ca şi mâna. Este alcătuit din 26 de oase, 22 de încheieturi, 19 muşchi şi 57 de ligamente.
Piciorul trebuie să fie puternic pentru a ne susţine greutatea corpului. El ne surprinde totodată prin complexitatea mişcărilor de care este capabil – luaţi ca exemplu dansul balerinelor.
Picioarele şi mersul biped au ajutat la evoluţia speciei noastre. Mergând în două picioare, ne-am putut dezvolta mâinile pentru funcţiile complexe pe care le îndeplinesc acum.
Forma labei picioarului este ideală pentru mers. Sub călcâi se află un strat de grăsime care absoarbe şocul, iar arcul tălpii reduce forţa resimţită când mergem sau alergăm.
BBC News
