Mintea umană poate fi comparată cu o grădină, ce poate fi cultivată inteligent sau lăsată în paragină. Indiferent dacă este cultivată sau neglijată, ea dă însă fructe. Chiar dacă omul nu cultivă seminÅ£e utile, există destule seminÅ£e inutile de buruieni care vor cădea, se vor acumula ÅŸi vor da roade.

AÅŸa cum un grădinar îÅŸi cultivă lotul de pământ, semănând florile ÅŸi fructele pe care le doreÅŸte ÅŸi desÅ£elenind buruienile, noi trebuie să ne îngrijim grădina minÅ£ii, să smulgem buruienile gândurilor impure, nedemne, inutile ÅŸi incorecte, ÅŸi să cultivăm gânduri frumoase, nobile, curate ÅŸi utile, tinzând astfel către per­fecÅ£iune. Prin acest proces, vom descoperi mai devreme sau mai târziu că suntem stăpânii propriului nostru suflet ÅŸi ai vieÅ£ii noastre. Mai mult, ajungem să descoperim legile gândirii ÅŸi să înÅ£elegem din ce în ce mai clar cum funcÅ£ionează forÅ£ele-gânduri ÅŸi elementele minÅ£ii în modelarea caracterului, circumstanÅ£elor ÅŸi destinului nostru.

Gândurile ÅŸi caracterul sunt acelaÅŸi lucru. AÅŸa cum caracterul se relevă numai prin manifestarea lui în circumstanÅ£ele exterioare, aceste circumstanÅ£e depind întru totul de starea noastră interioară de spirit. Asta nu înseamnă că anumite circumstanÅ£e prin care trecem exprimă întregul nostru caracter, ci doar că ele sunt intim conectate cu anumite gânduri pe care le emitem, fiind indispensabile pentru dezvoltarea noastră ulterioară.

Indiferent în ce etapă ne aflăm, aceasta corespunde întru totul legii existenÅ£ei noastre, respectiv gândurilor care ne structurează caracterul. Nimic din viaÅ£a noastră nu este întâmplător, totul fiind rezultatul legii, care nu poate da greÅŸ. Acest lucru este valabil în egală măsură pentru cei nemulÅ£umiÅ£i de mediul exterior ÅŸi pentru cei încântaÅ£i de acesta.

CircumstanÅ£ele ne copleÅŸesc doar atât timp cât avem convingerea că suntem sclavii condiÅ£iilor exterioare.

Atunci când ajungem să înÅ£elegem că noi suntem înzestraÅ£i cu o putere creatoare ÅŸi că deÅ£inem controlul asupra solului nostru interior ÅŸi a seminÅ£elor pe care le cultivăm în el, din care se nasc apoi circumstanÅ£ele exte­rioare, noi devenim stăpânii destinului nostru.

Orice om care a cultivat o vreme purificarea interioară ÅŸi autocontrolul ÅŸtie că circumstanÅ£ele exterioare derivă din gândurile sale, căci observă că modificarea acestora este direct proporÅ£ională cu transformarea stării sale mentale. De aceea, atunci când facem efortul sincer de a ne remedia defectele de caracter, cu scopul de a progresa rapid, noi trecem în mod automat printr-o suită de vicisitudini.

Sufletul atrage realitatea pe care o găzduieÅŸte în gândurile sale, în egală măsură lucrurile pe care le iubeÅŸte ÅŸi cele de care se teme. El se poate înălÅ£a până la nivelul aspiraÅ£ilor sale supreme, dar poate cădea la fel de uÅŸor pe nivelul dorinÅ£elor sale neîmplinite. Modalitatea prin care el primeÅŸte cea ce merită reprezintă circumstanÅ£ele exterioare.
Orice sămânţă-gând cultivată sau care ajunge întâmplător în minte tinde să prindă rădăcini aici, să producă roade, să înflorească mai devreme sau mai târziu sub forma acÅ£iunilor ÅŸi să genereze oportunităţi ÅŸi circumstanÅ£e similare esenÅ£ei sale. Gândurile bune generează roade pozitive, iar cele rele roade negative.

Lumea exterioară a circumstanÅ£elor se modelează în funcÅ£ie de cea interioară a gândurilor. Din acest punct de vedere, atât circumstanÅ£ele plăcute cât ÅŸi cele neplăcute servesc în egală măsură binelui suprem al individului, căci noi culegem ceea ce semănăm ÅŸi învăţăm atât din suferinÅ£e cât ÅŸi din bucurii.
Prin urmărirea dorinÅ£elor, aspiraÅ£iilor ÅŸi gândurilor noastre, în măsura în care ne lăsăm dominaÅ£i de ele (fie de imaginaÅ£ia noastră impură, fie de gândurile noastre elevate ÅŸi pure), noi ajungem să culegem în sfârÅŸit roadele pe care le-am semănat, sub forma condiÅ£iilor exterioare din viaÅ£a noastră. Acestea corespund legilor creÅŸterii spirituale ÅŸi adaptării la mediu.

Fiind stăpânii propriilor noastre gânduri, noi ne făurim singuri destinul, caracterul ÅŸi mediul exterior. Nici chiar condiÅ£iile naÅŸterii pe care le atrage sufletul nu sunt întâmplătoare, iar cu fiecare nou pas pe care îl face în acest pelerinaj terestru, el continuă să atragă acele combinaÅ£ii de condiÅ£ii care îi reflectă propria puritate sau impuritate, propriile puteri ÅŸi slăbiciuni, adică propria sa faţă (la fel ca o oglindă).

Noi nu atragem realitatea pe care ne-o dorim, ci ceea ce suntem. Poftele ÅŸi ambiÅ£iile noastre apar ÅŸi dispar la fiecare pas, dar gândurile ÅŸi dorinÅ£ele noastre cele mai profunde sunt alimentate de propria noastră hrană, care poate fi nutritivă sau nu. "Divinitatea care ne modelează destinul" se află în interiorul nostru, fiind chiar sinele nostru. Noi suntem cei care ne întemniţăm singuri, iar gândurile ÅŸi acÅ£iunile noastre sunt păzitorii Destinului. Ele ne pot deveni temniceri dacă sunt impure, dar ÅŸi îngeri păzitori dacă sunt pure ÅŸi nobile. Noi nu primim lucrurile pe care ni le dorim ÅŸi pentru care ne rugăm, ci cele pe care le merităm. Divinitatea nu ne răspunde la dorinÅ£e ÅŸi rugăciuni decât dacă acestea se armonizează cu gândurile ÅŸi cu acÅ£iunile noastre.

Ce înseamnă, aÅŸadar, în lumina adevărului, să "lupÅ£i împotriva circumstanÅ£elor"? Înseamnă să te revolÅ£i împotriva unui efect exterior, în timp ce în sinea ta îi alimentezi singur cauza prin gândurile pe care le cultivi în inima ta. Această cauză poate lua forma unui viciu conÅŸtient sau a unei slăbiciuni subconÅŸtiente, dar indiferent cum se manifestă, ea îÅ£i blochează eforturile conÅŸtiente ÅŸi te sileÅŸte să găseÅŸti un remediu.

ToÅ£i oamenii îÅŸi doresc să îÅŸi îmbunătăţească circumstanÅ£ele exterioare, dar puÅ£ini îÅŸi doresc să se perfecÅ£ioneze. De aceea, ei continuă să rămână înlănÅ£uiÅ£i.

Să luăm exemplul unui om sărac lipit. El îÅŸi doreÅŸte cu disperare să îÅŸi îmbunătăţească mediul exterior ÅŸi confortul personal, dar în acelaÅŸi timp îÅŸi bate joc de munca sa ÅŸi se consideră îndreptăţit să îÅŸi înÅŸele patronul sub pretextul salariului insuficient pe care i-l plăteÅŸte acesta. Un astfel de om nu înÅ£elege nici măcar rudimentele acestor principii care stau la baza adevăratei prosperităţi, aÅŸa că nu numai că nu are nicio ÅŸansă de a ieÅŸi din sărăcia în care se zbate, dar chiar atrage o sărăcie încă ÅŸi mai mare prin indolenÅ£a ÅŸi gândurile sale negative, impure ÅŸi mincinoase.

Să luăm acum exemplul unei femei bogate care este victima unei boli dureroase ÅŸi persistente datorate lăcomiei sale. Ea este dispusă să plătească oricât pentru a se vindeca, dar nu renunţă la dorinÅ£ele sale lacome. Cu alte cuvinte, ea ÅŸi-ar dori să se bucure în egală măsură de poftele sale nefireÅŸti ÅŸi de o sănătate perfectă. Din păcate pentru ea, această femeie nu are nicio ÅŸansă să se vindece, căci nu a învăţat care sunt principiile unei vieÅ£i sănătoase.
Un alt exemplu pe care îl putem da este cel al unui angajator care încearcă să evite plata salariului minim impus de stat, reducând salariile angajaÅ£ilor săi cu scopul de a-ÅŸi maximiza profitul personal. Acest om nu merită să se bucure de prosperitate, iar când se trezeÅŸte falit ÅŸi cu reputaÅ£ia pătată, el dă vina pe circumstanÅ£ele exterioare, fără să îÅŸi dea seama că le-a atras singur prin comportamentul său.

Exemplele de mai sus nu fac decât să ilustreze adevărul că fiecare om îÅŸi generează singur circumstanÅ£ele exterioare (ce-i drept, cel mai adesea inconÅŸtient). DeÅŸi încearcă să îÅŸi îmbunătăţească aceste circumstanÅ£e, atât timp cât gândurile ÅŸi dorinÅ£ele sale nu se armonizează cu scopul său, el nu are nicio ÅŸansă să ÅŸi-l atingă ÅŸi se va simÅ£i în permanenţă frustrat. Exemplele de mai sus pot fi multiplicate ÅŸi variate la infinit, dar acest lucru nu este necesar, căci tu poÅ£i urmări acÅ£iunea legilor gândirii în propria ta minte ÅŸi în propria ta viaţă. Simpla urmărire a circumstanÅ£elor exterioare nu este suficientă pentru a te ajuta să înÅ£elegi aceste lucruri, ÅŸi cu atât mai puÅ£in să îÅ£i modifici în bine aceste circumstanÅ£e.

În realitate, nimeni nu poate declara cu certitudine că suferinÅ£ele sale sunt consecinÅ£a calităţilor sale pozitive, ÅŸi nu cea a viciilor sale, atât timp cât nu ÅŸi-a eliminat chiar ÅŸi ultimul gând impur din minte ÅŸi chiar ÅŸi ultima pată de pe suflet. Oamenii aflaÅ£i în drumul către PerfecÅ£iune, dar încă departe de aceasta, sunt nevoiÅ£i să suporte consecinÅ£ele Marii Legi, care este întotdeauna absolut dreaptă, neoferind niciodată lucruri bune pentru gânduri rele ÅŸi invers. Cine ajunge la această cunoaÅŸtere îÅŸi poate privi retroactiv viaÅ£a, dându-ÅŸi seama că aceasta a fost dintotdeauna ordonată corect, toate experienÅ£ele sale din trecut – deopotrivă cele plăcute ÅŸi cele neplăcute – fiind consecinÅ£a echitabilă a gândurilor emanate de sinele său încă insuficient de evoluat (deÅŸi aflat în plin proces de evoluÅ£ie).

Gândurile ÅŸi acÅ£iunile bune nu pot produce niciodată rezultate rele, la fel cum gândurile ÅŸi acÅ£iunile rele nu pot produce niciodată consecinÅ£e benefice. SuferinÅ£a este întotdeauna efectul gândurilor negative. Ea arată că nu suntem în armonie cu noi înÅŸine, ÅŸi deci cu Legea VieÅ£ii. Unicul scop al suferinÅ£ei este purificarea, respectiv arderea gândurilor inutile ÅŸi impure. În cazul oamenilor puri, suferinÅ£a nu poate exista. Odată arse impurităţile minereului, aurul nu mai trebuie ars. În mod similar, o fiinţă perfect pură ÅŸi iluminată nu are de ce să sufere.

CircumstanÅ£ele asociate cu suferinÅ£a sunt rezultatul lipsei de armonie interioară (la nivel mental). Cele asociate cu binecuvântarea sunt rezultatul armoniei interioare. Măsura gândurilor corecte este starea de binecuvântare, nu posesiunile materiale. În mod similar, măsura gândurilor incorecte este nefericirea, nu lipsa posesiunilor materiale. Binecuvântarea nu se asociază cu bogăţia materială decât atunci când atunci când din urmă este folosită în mod just ÅŸi cu înÅ£elepciune. La rândul lui, omul sărac nu devine nefericit decât dacă este nemulÅ£umit de destinul său, considerându-l nedrept.
Cele două extreme ale negativităţii sunt sărăcia ÅŸi excesul. Ele sunt la fel de nefireÅŸti ÅŸi sunt consecinÅ£a unui dezechilibru interior. Indiciile armoniei sunt fericirea, sănătatea ÅŸi prosperitatea. Aceste indicii sunt consecinÅ£a adaptării echilibrate a mediului interior la cel exterior, respectiv a integrării noastre armonioase în mediul înconjurător.

Noi nu putem deveni maturi decât atunci când încetăm să ne mai plângem ÅŸi să mai dăm vina pe alÅ£ii, respectiv când începem să căutăm justiÅ£ia ascunsă care ne guvernează viaÅ£a. Pe măsură ce ne adaptăm mintea Å£inând cont de acest factor, noi renunţăm să îi mai acuzăm pe ceilalÅ£i pentru propriile noastre circumstanÅ£e ÅŸi începem să ne construim gânduri nobile ÅŸi ferme. Nu ne mai revoltăm împotriva condiÅ£iilor exterioare, ci începem să ne folosim de acestea pentru a progresa mai rapid ÅŸi pentru a ne descoperi puterile ascunse ÅŸi posibilităţile acumulate înlăuntrul nostru.

Principiul care prevalează în univers este legea, nu confuzia. Sufletul ÅŸi substanÅ£a vieÅ£ii este justiÅ£ia, nu injustiÅ£ia. ForÅ£a care pune în miÅŸcare ÅŸi guvernează lumea este dreptatea, nu nedreptatea. Ce-i drept, pentru a putea observa că universul este drept, noi trebuie să devenim noi înÅŸine drepÅ£i, adică să ne armonizăm. De-a lungul acestui proces, vom constata că pe măsură ce ne modificăm gândurile în raport cu alÅ£i oameni ÅŸi cu diferite situaÅ£ii, gândurile oamenilor faţă de noi ÅŸi situaÅ£iile se schimbă la rândul lor.

Dacă ne vom modifica în mod radical gândurile, vom rămâne uimiÅ£i de transformarea rapidă a condiÅ£iilor materiale în care trăim. Unii îÅŸi imaginează că gândurile pot fi Å£inute secrete, dar nu pot. Ele se cristalizează rapid în obiceiuri, iar obiceiurile se solidifică în circumstanÅ£e exterioare.

Gândurile animalice se cristalizează în obiceiuri precum alcoolismul ÅŸi desfrâul, care se solidifică în degradare ÅŸi boală.

Gândurile impure de orice fel se cristalizează în obiceiuri degradante ÅŸi confuze, care se solidifică în circumstanÅ£e adverse ÅŸi în dificultăţi.
Gândurile de teamă, îndoială ÅŸi indecizie se cristalizează în obiceiuri ce conduc la slăbiciune ÅŸi inconstanţă, care se solidifică în circumstanÅ£ele specifice eÅŸecului, sărăciei ÅŸi dependenÅ£ei (similară sclaviei).

Cele de lene se cristalizează în obiceiuri precum necinstea ÅŸi indecenÅ£a, care se solidifică în circumstanÅ£e precum grosolănia ÅŸi cerÅŸitul.
Gândurile de ură ÅŸi resentiment se cristalizează în obiceiuri precum acuzaÅ£iile ÅŸi violenÅ£a, care se solidifică în circumstanÅ£e precum rănile ÅŸi persecuÅ£iile.

Gândurile egoiste de toate felurile se cristalizează în obiceiuri egocentrice, care se solidifică în circumstanÅ£e dintre cele mai neplăcute.

Pe de altă parte, gândurile frumoase de toate felurile se cristalizează în obiceiuri pline de graÅ£ie ÅŸi de bunătate, care se solidifică în circumstanÅ£e geniale ÅŸi însorite.

Gândurile pure se cristalizează în obiceiuri precum cumpătarea ÅŸi autocontrolul, care se solidifică în circumstanÅ£e precum liniÅŸtea ÅŸi pacea interioară.
Gândurile de curaj, independenţă ÅŸi decizie se cristalizează în obiceiuri puternice, care se solidifică în circumstanÅ£e asociate cu succesul, abundenÅ£a ÅŸi libertatea.

Cele pline de energie se cristalizează în obiceiul curăţeniei ÅŸi al muncii asidue, care se solidifică în circumstanÅ£e ce asigură protecÅ£ia ÅŸi securitatea.

Gândurile pline de iubire ÅŸi de altruism se cristalizează în obiceiul iertării de sine ÅŸi faţă de ceilalÅ£i, care se solidifică în circumstanÅ£e precum prosperitatea ÅŸi bogăţia.

Mai devreme sau mai târziu, orice gânduri cultivate cu perseverenţă (deopotrivă bune sau rele) generează rezultate similare asupra caracterului ÅŸi circumstanÅ£elor exterioare. Nimeni nu îÅŸi poate alege direct circumstanÅ£ele, dar orice om îÅŸi poate alege gândurile, modelându-ÅŸi indirect circumstanÅ£ele exterioare.

Natura ne ajută dăruindu-ne gânduri încurajatoare ÅŸi prin prezentarea unor oportunităţi care scot la suprafaţă gândurile similare asociate cu ele.

Dacă vom renunÅ£a să mai emitem gânduri păcătoase, întreaga lume se va purta mai frumos cu noi ÅŸi va fi gata să ne ajute.

Dacă vom renunÅ£a la gândurile de slăbiciune ÅŸi de boală, în viaÅ£a noastră vor apărea oportunităţi vindecătoare.

Dacă vom cultiva gânduri bune, soarta nu ni se va mai părea crudă ÅŸi nu ne va conduce niciodată către circumstanÅ£e care ne vor umple de ruÅŸine.

Lumea este caleidoscopul nostru personal, iar diferitele combinaÅ£ii de culori pe care ni le prezintă în fiecare clipă sunt proiecÅ£ii colorate ale propriilor noastre gânduri.

James Allen – "Omul devine ceea ce gândeÅŸte"

CITEȘTE ȘI: "Percheziții după furtul unui portofel, două botoșănence luate în cătușe de ac..."