Se întâmplă rar ÅŸi specialiÅŸtii n-au găsit încă o explicaÅ£ie plauzibilă: unii bolnavi de cancer supravieÅ£uiesc, deÅŸi medicii nu le mai dau nici o ÅŸansă. Ce duce la asemenea vindecări spontane? Pot fi ele obÅ£inute în vreun fel oarecare?, ne întreabă Formula AS.

Vindecări fără tratamente

Medicul american Dirk Douglas se ocupă de mulÅ£i ani de fenomenul vindecărilor spontane. A scris chiar ÅŸi o carte pe aceas­tă temă: "Minunile sunt posibile". În lucrarea sa, el confirmă existenÅ£a unor vindecări mi­raculoase de can­cer, adăugând că ele au chiar o proba­bilitate mai mare decât cea a unui număr câÅŸtigător la loto. TotuÅŸi, se vede silit să-i dezamăgească pe entu­ziaÅŸti: el poate doar să consemneze astfel de fenomene, dar nu să le ÅŸi pro­voace. "Aici nu vă pot ajuta, din păcate".

Potrivit propriilor afirmaÅ£ii, dr. Douglas a înregis­trat în cariera sa medicală peste treizeci de cazuri de remisii spontane ale unor tumori. Cu aproximativ ju­mă­tate din aceÅŸti pacienÅ£i a avut contact direct, aÅŸadar, posibili­tatea de a-i Å£ine sub observaÅ£ie. Sunt poveÅŸti dă­tă­toare de speranţă, care îi uimesc nu numai pe pro­fani, ci ÅŸi pe oncologii cu experienţă. Ca, de pildă, ca­zul unei fumă­toare înrăite, în vârstă de 56 de ani, su­ferind de cancer pulmonar, care a întrerupt chimio­terapia ÅŸi a refuzat orice alt tratament ulterior. Cinci­sprezece ani mai târ­ziu, nu se mai găsesc la ea niciun fel de meta­staze. TrăieÅŸte acum într-un cămin de bătrâni - ÅŸi fu­mează tot atât de mult ca înainte.

Sau povestea unei tinere sportive de 26 de ani, diagnosticată cu o formă rară de cancer al peritoneului. Avea peritoneul inflamat ÅŸi bazinul plin de Å£esut tumo­ral, a cărui extirpare completă era imposibilă. Câteva serii de chimioterapie au redus dimensiunile ganglio­nilor limfatici invadaÅ£i de metasaze, însă au avut un efect aproape neglijabil asupra metastazelor din pere­tele abdominal. Medicii au considerat că nu mai există vreo speranţă de vindecare, aÅŸa că au sfătuit pacienta să nu-ÅŸi petreacă în spital timpul rămas. Să se bucure de via­Å£Äƒ. Pentru a încetini, întrucâtva, evoluÅ£ia bolii, medi­cul de familie i-a injectat, la anumite intervale, o doză mică dintr-un medicament utilizat în chimioterapie. Tânăra slăbea văzând cu ochii, se părea că sfârÅŸitul i se apropie. Apoi, dintr-o dată, starea ei s-a stabilizat. A luat în greutate ÅŸi i-a revenit ciclul menstrual. S-a simÅ£it în stare să călătorească, iar mai târziu ÅŸi-a reluat servi­ciul. Medicii de la Centrul oncologic din New York au fost uluiÅ£i, când pacienta lor s-a prezentat într-o bună zi la control. Ei o crezuseră de mult moartă.

 Dirk Douglas este unul dintre puÅ£inii doctori din SUA, care se ocupă sistematic de asemenea însănăto­ÅŸiri neaÅŸteptate. Conform definiÅ£iei formulate de el, prin vindecare spontană se înÅ£elege dispariÅ£ia definitivă a unei afecÅ£iuni de o gravitate deosebită, cum este can­cerul, în absenÅ£a oricărui tratament. Sau o însănătoÅŸire ce nu se poate explica, pe baza experienÅ£ei clinice a ca­drelor medicale, prin terapia aplicată. În accepÅ£ia me­dicilor, remisia spontană ÅŸi vindecarea spontană sunt două lucruri diferite.

Remisie spontană înseamnă re­gre­sia unei tumori, în condiÅ£iile în care nu s-a între­buin­­Å£at o terapie care să promită succesul. Procesul implică fie tumora-mamă, fie metastazele sau ÅŸi pe una, ÅŸi pe celelalte ÅŸi trebuie să dureze minimum patru săp­tămâni. În schimb, în cazul unei vindecări spontane, cancerul nu trebuie să recidiveze timp de mulÅ£i ani.

La o infecÅ£ie, vindecarea prin propriile resurse ale organismului este un fapt normal. La cancer, însă, ea constituie o excepÅ£ie. Dacă melanomul ÅŸi cancerul renal permit un anumit procent de remisii spontane, ele nu se întâlnesc aproape niciodată la tumorile cerebrale. Date precise referitoare la astfel de fenomene sunt aproape imposibil de furnizat, ÅŸi din cauză că există ex­trem de puÅ£ini pacienÅ£i care nu se tratează. De aceea, la orice regresie a unei tumori, se ridică mereu aceeaÅŸi întrebare, la care cu greu se poate da un răspuns com­plet, lipsit de echivoc: avem de-a face cu un efect al tratamentului sau cu o remisie spontană?

Chiar ÅŸi fără o bază solidă de date, onco­lo­gii ÅŸtiu că frecvenÅ£a vindecărilor spontane depinde de tipul tu­mo­rii. "În cancerul de pie­le, se observă o interac­Å£iu­ne între melanom ÅŸi sis­temul imunitar, care este foar­te activ ÅŸi în permanenţă puternic mobilizat pentru res­pingerea celulelor ma­ligne", spun specialiÅŸ­tii. Alte tu­mori se ca­muflează mai bine. "La tumorile cere­brale, in­teracÅ£iu­nea cu sistemul imunitar se menÅ£ine la un nivel redus. ReacÅ£ia de apărare a orga­nis­mului este considerabil mai slabă".

Cartea câÅŸtigătoare: psihicul

Bolnavii de cancer care au cunoscut vindecări spon­­tane au urmat strategii diverse de depăşire a aces­tei afecÅ£iuni letale. Cercetătorul japonez Hiroshi Oda distinge trei categorii printre pacienÅ£ii vindecaÅ£i spon­tan: luptătorii, oamenii cu credinţă în Dumnezeu ÅŸi cei care au trecut prin­tr-un proces complex de schimbare fun­damentală a întregii lor vieÅ£i.
Åži oncologii sunt convinÅŸi că psi­hicul joacă un rol important în boala canceroasă: "Numai că nu s-a cla­rificat încă în ce constă el exact". Spe­cialiÅŸtii care stu­diază aspectele psi­hologice ale cancerului au consta­tat la pacienÅ£ii însănătoÅŸiÅ£i în chip miraculos, o atitu­dine pozitivă faţă de viaţă, în general, ÅŸi faţă de viitor. Un stu­diu ÅŸtiinÅ£ific efectuat la Univer­sitatea din Minne­sota scoate în evidenţă faptul că, după ce au învins boala, pa­cienÅ£ii devin mai calmi în relaÅ£iile cu cei din jur ÅŸi mai recu­noscători pentru micile bucurii coti­diene, com­parativ cu un grup-martor de persoane sănătoase.

În concluzie, s-ar părea că nu exis­tă o cale general valabilă ÅŸi una­nim acceptată către vindecarea spon­tană. TotuÅŸi, în ultima vreme, cercetă­torii ÅŸi medicii se stră­duiesc să des­cifreze mecanismele vindecărilor spon­tane, pentru ca, pornind de aici, să elaboreze tera­pii eficiente. Ce anu­me declanÅŸează sau determină regre­sia unei tumori nu se poate observa, ci numai deduce. În mod evident, există o diversitate de factori biologici ÅŸi de procese care influenÅ£ează remisia spontană a unei tumori.

* Apoptoza: înseamnă moartea programată a celu­lelor. Este un mecanism care permite celulei să se auto­distrugă, sub acÅ£iunea anumitor stimuli. Însă celulele maligne parcurg acest program de control ÅŸi dobândesc rezistenţă la el, cu alte cuvinte devin "nemuritoare". În timpul unei remisii spontane, e limpede că apoptoza are din nou putere asupra celulelor. Atunci, celulele maligne ale tumorii primesc comanda să se autoni­mi­cească.
 
* Hormonii, ca de pildă estrogenul, stimulează creÅŸ­terea celulelor. O serie de rapoarte de caz menÅ£io­nează că o remisie spontană a cancerului mamar a fost prece­dată de o sarcină, o naÅŸtere sau de in­trarea în me­no­pauză. Mo­dificarea echilibru­lui hormonal participă în mod sigur la regre­sia tumorii.

* Enzima numită telomerază asigură pro­tecÅ£ie celu­lelor can­ceroase, făcându-le cumva "nemuritoare". Când activitatea telo­merazei e slabă, celu­lele maligne pot trece din nou prin progra­mul de apoptoză, ajun­gând să se autodis­trugă. Pe această cale, substanÅ£ele ne­cu­nos­cu­te ce inhibă telo­me­raza ar putea provoca re­misii spontane ale tumorilor.

* Sistemul imuni­tar pare să joace un rol decisiv în remisia tu­morilor. Multe remisii spontane sunt prece­date de o infecÅ£ie virală. Aceasta provoacă o reacÅ£ie imu­­­nitară, ce pare a fi capabilă să stopeze cancerul. Astfel, un colectiv de cercetare de la Clinica Univer­sitară din Tübingen a descoperit de curând că sistemul imunitar poate aduce celulele maligne într-o stare de amorÅ£ire, blocându-le în acest fel dezvoltarea pe o pe­rioadă îndelungată de timp. Terapiile moderne antican­cer încearcă să valorifice în practica medicală aceste rezultate ale studiului. AÅŸa, de exemplu, se injectează ce­lule prelevate din tumoră, pentru a spori comba­tivi­tatea sistemului imunitar (un soi de autovaccin). O altă metodă constă în multiplicarea in vitro a celulelor imu­nitare luate de la un pacient ÅŸi reintroducerea lor ulte­rioară în organism. Iar pacientele cu tumori ova­riene sunt tratate cu viruÅŸi de rujeolă.

Deocamdată, medicina este încă departe de a fi pă­truns pe deplin aceste mecanisme de acÅ£iune fine ÅŸi complicate. Însă ea aplică deja unele din cunoÅŸtinÅ£ele dobândite. Oncologii americani îÅŸi îndeamnă pacienÅ£ii să se orienteze spre terapiile ce urmează a fi aplicate, por­nind de la analiza cazu­rilor de vindecare spontană - ÅŸi anume, spre cele a căror eficienţă este confir­mată. În ultimul timp, au fost lansate peste douăzeci de pro­duse farmaceu­tice capabile să declan­ÅŸeze ÅŸi să inten­sifice apoptoza.

Onco­logii (de necre­zut!) le recomandă pa­cienÅ£ilor să nu se limiteze la acceptarea pasivă a medici­nii standard, ci să acor­de atenÅ£ie ali­men­taÅ£iei corecte, să-ÅŸi organizeze via­Å£a în funcÅ£ie de priori­tăţile personale ÅŸi să se gândească dacă sfaturile primite i-ar ajuta să îÅŸi trăias­că viaÅ£a în con­cordanţă cu dorinÅ£ele lor, iar nu ale altora. PacienÅ£ii sunt în­cu­rajaÅ£i să fie activi ÅŸi să se folosească de ultimele descoperiri ÅŸtiin­Å£ifice. De exemplu, studiile de ultimă oră arată că acti­vitatea fizică moderată are o acÅ£iune antitumorală do­vedită. 
 
 

CITEȘTE ȘI: "LUNI, locuitorii de pe mai multe străzi din Botoșani rămân fără apă din cauza ..."