Scopul esenţial al noului cod este "crearea în materia procesului civil a unui cadru legislativ modern care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public", după cum se arată în expunerea de motive a proiectului de act normativ.
Soluţiile legislative din noul cod vizează astfel asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor, concomitent cu îmbunătăţirea calităţii actului de justiţie.
Totodată, în scopul degrevării instanţelor de judecată, ceea ce ar avea consecinţe nemijlocite asupra duratei de desfăşurarea a procedurilor judiciare, codul prevede în sarcina judecătorului obligaţia de a îndruma părţile din proces spre folosirea procedurii medierii, ca mijloc alternativ de soluţionare a litigiilor, pe durata desfăşurării acestei proceduri judecata fiind suspendată.
Potrivit iniţiatorilor, dispoziţiile noului Cod de procedură civilă urmăresc să răspundă unor deziderate actuale, precum accesul justiţiabililor la mijloace şi forme procedurale mai simple şi accesibile şi accelerarea procedurii, inclusiv în faza executării silite.
În egală măsură, actul normativ răspunde şi exigenţelor de previzibilitate a procedurilor judiciare decurgând din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi, implicit, din cele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg.
Pentru asigurarea pe viitor a previzibilităţii normei de procedură civilă şi evitarea unor evenimente legislative care să surprindă sau să genereze confuzii atât în rândul justiţiabililor, cât şi al judecătorilor, noul Cod de procedură civilă conţine dispoziţii normative clare referitoare la aplicarea legii de procedură, înlocuind principiul actual al aplicării imediate a noii norme procedurale cu acela potrivit căruia dispoziţiile noii legi de procedură civilă se aplică numai pentru procesele şi executările silite începute după intrarea în vigoare a acesteia. Principiul este detaliat prin câteva dispoziţii univoce referitoare la legea aplicabilă în caz de casare cu trimitere, în cazul administrării probelor şi în cazul exercitării căilor de atac, situaţii în care legea veche supravieţuieşte alături de legea nouă, rămânând sub imperiul ei cauzele aflate în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a legii noi.
Codul conţine, totodată, şi prevederi referitoare la teritorialitatea legii de procedură.
realitatea.net
