Santandrei a fost o mare divinitate geto-daca peste care crestinii au suprapus pe Sfantul Apostol Andrei, cel despre care se spune ca i-a increstinat pe stramosii nostri si care, la vremea lui, trebuie sa se fi bucurat de mare respect.
Crestinismul a luptat cat a putut cu aceste eresuri dar, de-a lungul timpului, taranii au stiut sa impace vechile ritualuri cu credinta si asa au ajuns pana la noi basmele, legendele si obiceiurile pline de farmec si pitoresc.
Dintotdeauna, noaptea Andreiului a fost, in credinta populara, noaptea strigoilor, dar oamenii au folosit impotriva acestora cea mai buna arma avuta la-ndemana si-anume usturoiul, stiut fiind ca strigoilor nu le place mirosul de usturoi.
Pana spre mijlocul veacului al XX-lea, in Colinele Tutovei, tinerii organizau petreceri de pomina in noaptea de Sfantul Andrei, chiar daca se intampla in mijlocul postului Craciunului, petreceri asemanatoare cu Revelionul.
Local, petrecerea se numea Noaptea Strigoilor. Ca sa fie feriti de actiunea malefica a moroilor si strigoilor, inainte de lasatul serii, tinerii camuflau si ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele si usile casei unde se desfasura petrecerea.
In popor, se credea ca in noaptea de Santandrei strigoii vii, oamenii care se nasc cu caita, coada - o vertebra in plus - sau din legaturi incestuoase, isi parasesc trupurile, fara stirea lor, iar strigoii morti ies din sicrie, morminte si cimitire pentru a provoca suferinte oamenilor, uratesc si sug sangele celor vii, leaga sau iau puterea barbatilor, strica taurii, fura sporul vitelor, se joaca cu lupii si ursii.
In acest timp, petrecerea tinerilor, in vatra satului, numita si Pazitul Usturoiului, era in toi. Fetele care veneau la petrecere aduceau cate trei capatani de usturoi, le puneau laolalta intr-o covata si o batrana le pazea la lumina lumanarii. Izolati complet de lumea din afara, stapanita de fortele malefice, tinerii se distrau, cantau, jucau, beau, mancau si glumeau, ca la un adevarat Revelion.
Dimineata, la spartul petrecerii, pe lumina zilei, tinerii ieseau in curtea casei unde a avut loc distractia si covata cu usturoi era jucata de un flacau in mijlocul horei. Apoi, usturoiul se impartea intre participanti si, cu mare veselie, tinerii se intorceau pe la casele lor. Usturoiul privegheat se pastra peste an, la icoana, ca ceva sfant, si se folosea ca leac pentru vindecarea bolilor, pentru prinderea farmecelor si descantecelor.
Un alt obicei stravechi, de mii de ani, care si astazi se practica la noi este ca, in noaptea de Sfantul Andrei, sa se puna la incoltit o mana de grau intr-o oala sau vas de lut. In noaptea de Anul Nou, se interpreteaza norocul si sanatatea ce va fi harazita fiecaruia in anul ce va sa vina in functie de inaltimea si robustetea firelor de grau incoltit. Conform unei alte credinte modul in care se dezvolta firele de grau arata rodnicia livezilor si campurilor din anul viitor.
Tot in aceasta noapte, fata nemaritata isi poate vedea ursitul. De cu seara, fata isi face o turta foarte sarata, coapta pe plita, pe care o mananca inainte de a se culca. Alesul va fi baiatul care vine in vis sa-i dea apa cand i se face. (ziare.com)
