Poveştile imaginilor vor fi redate de povestitorii Anca şi Nicolae Dărămuş, proiecţiile sonorizate purtând semnătura Ancăi Dărămuş.
Evenimentul va avea loc la ora 17.00, la etajul 4 al Uvertura Mall.
"Va fi mai mult decat o lansare de carte si conferinta. Va fi un "spectacol pentru constiinta" in care cuvantul (scris, rostit) se va ingemana cu imaginea fotografica (expusa, proiectata si "povestita") , incat omul sa-si redescopere fratia cu "raul, ramul", cu ursul si furnica, precum si cu ceilalti oameni, redescoperind deopotriva statutul sau de parte a Marii Lucrari Divine, Natura", transmite Nicolae Dărămuş, care adaugă:
"De ce "arta angajata"?... Intrucat cred ca la aceasta vreme de criza – morala, inainte de toate - angajarea artei in educatie si, in general, in "sensibilizarea" copilului/tinerilor/publicului la problemele grave si perene ale lumii, este o urgenta. Iar arta, prin frumosul formelor sale de exprimare, atinge.
Deopotriva stiu bine ca abia atingand anumite corzi de sensibilitate se poate indrepta un copil, un tanar, un om... o generatie, spre un ideal, spre acel "altceva" valoros prin "cale" si tinta, nu numai prin simpla notiune de "altceva"; caci lumea e mereu plina de un "altceva", mereu nou si mereu tot mai fara continut.
Despre ce e vorba in pomenita expozitie foto-literara? Si de ce si literara"?
Practic, am observat cat de mincinos este "cliseul" ca "o fotografie face cat o mie de cuvinte".
Nu face!
Lumea, in aceasta era a imaginii electronice, a stirilor si dramelor la tot pasul, s-a prea invatat cu imaginea. Din nefericire s-a invatat si cu indiferenta, atunci cand imaginile ilustreaza drame; fie ale omului, fie ale popoarelor, fie ale lumii salbaticiunilor. Un simplu "click" si ai scapat de tabloul acela urat.
Asa se face ca lumea a ajuns indiferenta nu numai la ce se intampla cu Natura, ci si la ce se intampla la aceasta ora cu "semenii"; cu vecinul de scara sau, extinzand "paleta", imi vin in minte Somalia, Ucraina vecina, in urma niste ani, Ruanda, Angola, fosta Iugoslavie, canalele Bucurestiului, zona Pata-Rat a Clujului "meu" si lista e nesfarsita.
Aplatizarea afectiva si culturala, izolarea, atomizarea sociala constituie realitati incontestabile inauntrul…globalizarii.
Stiu bine ca iar nu-ti spun noutati. Da!... Stam rau de tot la compasiune... Cand nu e CREDINTA, nu are cum se naste compasiunea si, de aici, celelalte rele:ale omului, ale Naturii, ale Terrei.
De aceea am socotit ca a insoti imaginea prin cuvantul scris este esential.
Abia atunci cand, alaturi de imagine, este si o poveste bine scrisa, mesajul patrunde, fiindca cuvantul lucreaza - "La inceput a fost cuvantul" - el la emotie, la inima omului.
Este efectul artei angajate, cea prin care mesajul se cantoneaza in constiinta, producandu-se "coborarea mintii in inima", adica "trezirea" omului. Implicit producandu-se trezirea la CREDINTA.
Fireste ca nu ma astept la minuni, insa "a semana invatatura" e totul. "A semana", fara asteptari imediate, cum fac toti dascalii care, pornind de la cunostinte si experiential, prin meditatie, ajung la CUNOASTERE.
In ceea ce fac acum - asadar in proiectul mai mare, "Eco-Art" (educatie "pro natura" prin arte) - artele implicate sunt literatura, fotografia, desenul, cuvantul rostit, muzica. De ce atatea? Fiindca "urechile" au sensibilitati diferite...Un om este sensibil la cuvantul rostit/recitat, altul la cel scris, altul la imaginea foto, altul la cea pictata, altul la muzica.
Scopul insa este unic: descoperirea fratiei omului intru Marea Lucrare Divina, fratie cu omul, cu "raul, ramul", bursucul, molidul... fratie intru Dumnezeu . Cel nenumit, nevazut, necuprins.
Traim un timp in care omul, din "frate", a ajuns stapan si de aceea crede ca are dreptul sa scoata bani fara de masura, ucigand - cu drujba, cu buldozerul, cu armele - "corola de minuni a lumii". Ce avertizare smerita a rostit Blaga si cat de ignorata a ramas! Inclusiv in scoli, unde, desi declamata, nu e inteleasa: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii".
Expozitia foto-literara virtuala "INOCENTII" va fi asadar formata din imagini cu fauna libera si cu povestea lor, imaginea si povestea aflandu-se in "rame" vecine".
Citeste si Nicolae Dărămuş, la Zilele Nordului: "În urmă cu 30 de ani aveam case mici pline de cărţi. Astăzi văd vile uriaşe, iar înăuntru nici o carte!"
