În paranteză fie spus, susţinătorii monarhiei şi/sau regalismului nu ar trebui, totuşi, să fie din cale afară de iritaţi: cel puţin la nivel teoretic, monarhia e transideologică şi, mai ales, transpartinică. Dacă există vreo supărare, atunci nu ideea asocierii imaginii Casei Regale cu un premier (măcar la nivel declarativ) social-democrat e cea care deranjează, ci asocierea cu un mincinos şi un plagiator. Iar din acest ultim punct de vedere, Ghiţă Ciobanul are şi mai mult de pierdut, pentru că întreaga lui imagine publică a fost creată pe baza veridicităţii, autenticităţii, a concordanţei dintre reclamele în care apare şi viaţa lui reală. Situaţie în care oricâte comunicate inteligente i-ar scrie serviciul de PR al Vodafone (legate de faptul că Ghiţă Ciobanul primeşte şi se fotografiază cu oricine îi trece pragul, implicit că nu-l putea refuza nici pe Victor Ponta), asocierea cu mincinosul din fruntea Guvernului României nu trece cu brânză.
Personal însă, cea mai jenantă ipostază din turneul de imagine efectuat de premier a fost asocierea cu Sarmizegetuza. Mai exact cu plăcuţa de la Sarmizegetuza, pe care apare inscripţia de monument UNESCO. Ca şi cum românii ar fi într-atât de tâmpiţi, încât dacă nu ar vedea plăcuţa respectivă nu ar înţelege valoarea cetăţilor dacice. Ca simplu exerciţiu, puteţi căuta fotografiile pe care şi le-au făcut diferiţi turişti, din România şi din lume, în zonă – veţi avea supriza ca doar absolut din greşeală să găsiţi pe cineva care s-a imortalizat cu plăcuţa respectivă. Ipostaza promovată de echipa de imagine a lui Victor Ponta vorbeşte însă de la sine despre întreaga campanie: tot ceea ce contează e ambalajul, nu şi conţinutul. (şi mai e un amănunt: Casa Regală şi Ghiţă Ciobanul au propriile responsabilităţi pentru faptul că au acceptat să intre în jocul ăsta de imagine, spre deosebire de Burebista, Deceneu ori Decebal).
Poate peste toate acestea aş fi putut trece, influenţat fiind de spiritul de Sărbătorilor. Asemenea demersuri publicitare sunt specifice tuturor politicienilor, iar Victor Ponta nu deţine exclusivitate din acest punct de vedere.
În calitate de premier, Victor Ponta ar mai fi avut însă cel puţin două vizite de făcut. Chiar şi doar din considerente de imagine. La Pungeşti şi în Piaţa Universităţii, unde sunt români care se află în greva foamei. Fie şi doar pentru a-i asculta şi chiar şi în condiţiile în care ar fi riscat să fie huiduit. Ignorarea greviştilor foamei din Pungeşti şi din Piaţa Universităţii, dublate de turneul mediatic Casa Regală – Ghiţă Ciobanul – Sarmizegetuza (plăcuţa), reprezintă o sfidare. O sfidare nu doar la adresa celor care au ales o soluţie radicală (a nu se confunda radicalismul cu extremismul) de a-şi exprima protestul, ci la adresa zecilor şi sutelor de mii de cetăţen români care le sunt alături şi îi susţin pe greviştii foamei.
Victor Ponta îşi încheie anul 2013 şi începe 2014 cu aceeaşi atitudine mizerabilă pentru care, până la urmă, tot va da seamă. Nu poţi poza la nesfârşit ca prim-ministru interesat de soarta unor oameni care făceau grevă într-un muzeu subteran, dar să-i ignori pe cei care se află acum în greva foamei la Pungeşti şi în Piaţa Universităţii. Dacă îşi închipuie că cetăţenii români mai pot fi înşelaţi de ambalaj, de plăcuţe simbolice şi de asocieri cu diferite personaje ori că nu pot face distincţia dintre un protest real şi unul regizat, se înşeală. Îi doresc premierului un an 2014 cu sănătate. I-aş dori şi mai multă minte, dar de unde nu e…
***
Postată ieri pe pagina lui George Orwell, o imagine cu mesajul "Happy New 1984" face furori pe Facebook. Nu e greu de înţeles de ce printre zecile de mii de utilizatori care au share-uit-o sau i-au dat like sunt numeroşi români.
autor Mihai Goţiu
