În ziua echinocţiului de primăvară, Soarele răsăre şi apune chiar în punctele cardinale est şi vest. Aceasta face ca durata zilei să fie relativ egală cu a nopţii, indiferent de latitudine (cu excepţia zonelor polare). Mitul că, la echinocţiu, ziua este egală cu noaptea este fals.

În următoarele zile şi luni, zilele vor continua să crească faţă de nopţi, până la momentul solstiţiului de vară.

Vara nu-i ca iarna. E mai lungă

Începem cu o curiozitate. Interesant este că între solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă sunt 94 de zile, în timp ce între solstiţiul de iarnă şi echinocţiul de primăvară sunt doar 89. Anotimpurile nu sunt egale ca durată. Ne-a explicat de ce Adrian Şonka, astronom la Institutul Astronomic Amiral "Vasile Urseanu" din Bucureşti. "Viteza de revoluţie a Terrei în jurul Soarelui este mai mare iarna", a spus astronomul.

Durata zilei la echinocţiul de primăvară

Ziua este perioada în care lumina solară ajunge pe pământ în absenţa oricărui obstacol local. De pe Pământ, Soarele se vede ca un disc, astfel încât atunci când centrul Soarelui este sub orizont, partea sa superioară este încă vizibilă. Mai mult, atmosferă reflectă lumina, astfel încât chiar şi atunci când porţiunea superioară (aşa cum privim noi) a discului solar este sub orizont, razele sale încă ajung pe Pământ.

Calculele au arătat că, la Ecuator, în data care marchează echinocţiul de primăvară, ziua este cu 14 minute mai lungă decât noaptea. Această diferenţă creşte odată cu înaintarea spre Poli.

Data la care durata dintre apus şi răsărit este de exact 12 ore poartă numele de echilux. Însă, întrucât timpul apusului şi al răsăritului diferă în funcţie de latitudine şi longitudine, asta se întâmplă şi în cadrul equiluxului. În schimb, echinocţiul este un moment precis, o dată comună pentru întreg Pământul.

Sursa: AICI