Una dintre cele mai raspandite boli organizationale este minciuna. Minciuna -- in orice zona a vietii noastre -- pleaca tot de la individ; in cazul organizatiilor, porneste de la "lideri". Folosesc ghilimele deoarece adevaratii lideri nu mint.
Indiferent cate scuze ar exista, minciuna este un neadevar cu care oamenii se amagesc singuri si ii indruma pe piste false si pe altii.
Unii dintre manageri insa chiar incearca sa ne convinga (si sa se convinga) ca minciuna este uneori necesara: "E spre binele lui. Daca i-as fi spus adevarul, ar fi suferit, l-as fi demotivat". Dar nu ne gandim nicio clipa macar ce se poate intampla atunci cand, totusi, adevarul iese la iveala? Cat de "utila" mai este atunci o astfel de minciuna?
Cele mai mari minciuni le-am intalnit in companiile straine rigide unde ipocrizia este inca in floare. Eu, una, atunci cand stiam ca au obiceiul sa minta, nu am reusit niciodata sa le cunosc superiorilor mei adevarata fata si nici agendele lor ascunse pe durata discutiilor oficiale sau individuale. Mereu ma intrebam: "Oare ce a vrut sa spuna cu asta? Oare ce este, de fapt, in spatele cuvintelor si zambetului fals?". Am tinut minte aceasta stare si mi-am promis sa nu imi supun niciodata colegii aceluiasi tip de tensiune si incertitudine pe care l-am incercat eu.
Cand am preluat primul meu mandat de manager, intr-o multinationala, cel mai tare m-a socat modul mincinos de comunicare cu noii angajati. Minciuna plutea in aer din momentul in care am calcat pragul organizatiei. Si incepea asa: prezentarea viziunii, misiunii si a valorilor corporatiste si "aprofundarea" acestora in prima zi de lucru. Fraze pompoase si goale de sens, puse pe perete, in care majoritatea angajatilor mai vechi nu se regaseau. Una dintre valorile propovaduite era: "Ne pasa de oameni!". Acest "ne pasa de oameni" era, de fapt, calcat in picioare foarte des. Mai ales atunci cand oamenii incep sa constientizeze valoarea muncii lor si a propriilor contributii individuale la progresul companiei si incep sa "deranjeze" cu opiniile lor, dar mai ales atunci cand isi revendica drepturile. In astfel de situatii "ne pasa de oameni" inceteaza brusc sa mai functioneze.
O alta experienta si exemplu relevante: la preluarea unui mandat de CEO, la prima sedinta de management, oamenii ma inregistrau cu telefoanele, ca sa aiba "dovada" celor spuse si decise, deoarece erau obisnuiti pana atunci ca, dupa intalnire, se trezeau cu alte decizii scrise in minuta decat cele stabilite.
A doua zi dupa angajare am primit fisa postului. Alta minciuna, prin ultima fraza care, la sectiunea responsabilitati, specifica: "... alte sarcini si responsabilitati...". Aceasta formulare magica permite supraincarcarea oamenilor cu sarcini care nu tin de competentele lor sau de aria lor de activitate.
Apoi, inca din a treia zi, ti se dau sfaturi, cum sa dai feedback pozitiv, constructiv, ca nu cumva sa "demotivezi" echipa. Cu alte cuvinte, sa spunem mici "minciuni necesare, nevinovate" in interesul businessului. Imi amintesc de un comentariu colosal al superiorului meu: "Important e sa dai feedback pozitiv, chiar daca maine trebuie sa il dai afara". Adesea, la discutiile de evaluare a performantelor se porneste cu fraza: "Ai rezultate foarte bune, dar...". Acest afurisit de "dar", care pune oamenii pe ganduri.
Un alt cuvant des folosit printre valorile multor organizatii este "incredere". Pai, minciuna este inamicul numarul unu al increderii. Ei fac pledoaria increderii, in conditiile in care mint in fiecare zi. Definitia minciunii implica, de fapt, lipsa increderii.
Ca sa nu mai spun ca, in foarte multe organizatii, exista o relatie inversa intre faptul de a spune adevarul si avansarea pe scara ierarhica.
Sunt doar cateva exemple foarte simple.
Nu pot lipsi din aceasta relatare gesturile care tradeaza: mincinosii zambesc doar cu gura si nu cu ochii (oglinda sufletului), iar limbajul trupului si tonalitatea vocii sunt in totala contradictie cu cele rostite.
In foarte multe organizatii se minte inca cu nerusinare. Aud povesti in fiecare zi, iar justificarea necesitatii minciunii tine deja de patologic. Nu de alta, dar falsitatea este tot minciuna.
Chiar daca in foarte multe situatii minciuna este folosita "din diplomatie", pentru evitarea conflictelor, prin ocolirea unor intrebari directe sau incomode care i-ar putea face pe oameni sa spuna adevarul, multi oameni se simt lezati ca nu pot spune lucrurilor pe nume si se tem continuu pentru locurile lor de munca.
Minciuna deterioreaza relatiile interumane. Relatiile umane deteriorate genereaza tensiuni si au impact negativ asupra rezultatelor. Oamenii tensionati nu pot aduce performanta.
Aceasta este o scurta incursiune impotriva minciunii si falsitatii si, implicit, este si o pledoarie pentru incredere si onestitate. Spun din propria experienta de lider ca adevarul nu dauneaza oamenilor normali, ci ii ajuta sa invete din greseli si sa se dezvolte.
Un om sincer este intotdeauna autentic si puternic. Intotdeauna este de preferat sinceritatea. Minciunea este ascunzisul dupa degete, datatoare de stari si energii negative care nu duc la nimic constructiv. Oamenii isi dau seama imediat cand avem ganduri ascunse, chiar si cei mai naivi sau neexperimentati dintre ei. In nicio profesie nu este recomandata infrumusetarea realitatii.
Un adevarat lider spune ceea ce crede si face ceea ce spune. Paradoxal, liderii care "cosmetizeaza" si vorbesc mult despre importanta increderii sunt cei mai necredibili. Ceea ce nu inteleg inca multi oameni de business de top este faptul ca minciuna (si, implicit, neincrederea) se transfera si asupra organizatiilor pe care le conduc si, mai mult decat atat, si asupra brandurilor acestora. Exista branduri de incredere si branduri care nu inspira incredere, tocmai pentru ca in perceptia consumatorilor au fost construite pe minciuna. Pe cand minciuna este distructiva, increderea poate constitui cel mai mare avantaj competitiv a unei companii, indiferent de dimensiunea acesteia.
De aceea, intr-o companie cu adevarat sanatoasa, oamenii nu mint macar dintr-un singur motiv: acela ca le pasa de cei din jur si le pasa de ceea ce construiesc in fiecare zi. Minciuna arata, de fapt, ca celor care mint nu le pasa de consecinte, ca pentru ei nu conteaza daca o "cosmetizare" a realitatii poate aduce compania in situatia de a pierde bani, resurse sau oportunitati.
De aceea, minciuna nu este niciodata nici "buna", nici "nevinovata" si nici, cu atat mai mult, "necesara". Minciuna este intotdeauna adversarul claritatii si curajului in business. Minciuna are picioare scurte si, mai mult, atunci cand iese la iveala (si iese mereu la iveala) este intotdeauna extrem de costisitoare pentru un business. SURSA
