Din moÈ™i-strămoÈ™i, satele româneÈ™ti au avut anumite suprafeÈ›e de pășune destinate folosinÈ›ei obÈ™teÈ™ti. Erau aÈ™a-numitele izlazuri comunale. SuprafeÈ›ele respective erau ale tuturor locuitorilor satului È™i fiecare pășuna acolo animalele de care dispunea. Prin reforma agrară a lui Alexandru Ioan Cuza aceste suprafeÈ›e au fost recunoscute oficial. La fel s-a întâmplat È™i la celelalte reforme agrare de până la al doilea război mondial. După război, unele izlazuri comunale au fost transformate în terenuri agricole, altele au fost preluate de ocoalele silvice È™i au fost plantate cu puieÈ›i de copaci, ori au fost atribuite instituÈ›iei numită
PajiÈ™tea, care avea ca obiect de activitate îmbunătățirile funciare. În puÈ›ine localități izlazurile comunale au rămas tot izlazuri È™i au fost folosite pentru pășunatul animalelor.
După RevoluÈ›ie, obÈ™tea sătească n-a mai fost recunoscută legal. Fiecăruia i s-a retrocedat suprafaÈ›a de teren cu care s-a înscris în C. A. P. în 1962, sau pe care a putut-o justifica cu acte în regulă. Izlazurile comunale au revenit în subordinea primăriilor. La început au părut că vor fi o pacoste pentru acestea, apoi s-au dovedit a fi văcuÈ›e bune de muls. Cu ajutorul lor au fost plătite diferite poliÈ›e de către autoritățile locale clientelei politice, au fost răsplătite rudele, prietenii È™i alte persoane care au È™tiut să ungă osiile la timp. Legea a prevăzut că aceste suprafeÈ›e de teren pot fi arendate de către primării. Costul arenzii urma să fie stabilit de fiecare Consiliu Local în parte, în funcÈ›ie de condiÈ›iile specifice ale comunei È™i de nevoile primăriei. Altfel spus, Consiliul Local putea stabili ca taxă de arendare sume derizorii, de câteva zeci de lei pe hectar. Conform legii, terenul putea fi arendat oricărei persoane din Uniunea Europeană. AÈ™adar, putea să arendeze un teren din MehedinÈ›i cineva din BotoÈ™ani, din Tulcea, din Oradea, dar È™i din Suedia, din Spania È™i de aiurea. "ArendaÈ™ul" plătea primăriei suma "legiuită" de câÈ›iva zeci de lei, deschidea cont la bancă, făcea dosarul È™i-l depunea la APIA. Poate acel teren avea È™i o sută de hectare, cum este Bremăna în Bârda, spre exemplu. Peste câteva luni, "arendaÈ™ul" se trezea în cont cu câteva zeci de milioane sau chiar cu miliarde, în funcÈ›ie de mărimea suprafeÈ›ei "arendate". Avea avantajul că terenul era în categoria de terenuri cu pășuni, fiindcă pe astfel de terenuri se poate înmulÈ›i nestingherită "păsărica cu gușă galbenă", intrată sub protecÈ›ia Uniunii Europene.
Desigur, "arendaÈ™ul" nu mânca banii respectivi cu pătura în cap. ÎÈ™i permitea să petreacă vreo câteva săptămâni cu familia în străinătate, dar ceva-ceva trebuia să achite È™i protectorilor săi. Era ilegală această "arendă", această faptă? Nu era ilegală. Era imorală. Localnicii îÈ™i aleseseră conducătorii, respectiv primarul È™i consilierii È™i de la ei aÈ™teptau un sprijin ca să-È™i facă viaÈ›a mai bună. Este imoral ca Agamiță Dandanache de cine È™tie unde să încaseze milioane, iar unii dintre localnici să nu aibă nici bani să-È™i cumpere pâinea cea de toate zilele.
Se pune întrebarea: ce se poate face în astfel de situaÈ›ii? Ar fi o soluÈ›ie la îndemâna obÈ™tii locale. Locuitorii satului în hotarul căruia se află astfel de suprafeÈ›e administrate de primărie se pot organiza într-o asociaÈ›ie. O asociaÈ›ie care să-È™i ia ca obiect de activitate creÈ™terea animalelor. Această asociaÈ›ie îÈ™i alege trei-patru reprezentanÈ›i, se înscrie ca persoană juridică la Registrul ComerÈ›ului È™i apoi îi pretinde primăriei să-i arendeze izlazul pentru a putea să pășuneze animalele. Are drept de preemÈ›iune, adică are prioritate în faÈ›a oricărui alt pretendent venit de cine È™tie unde sau față de o persoană fizică. În cazul în care terenul fusese deja arendat, contractul de arendare poate fi anulat prin instanță. Nu cred că poate fi o instanță, care să nu dea dreptate unei astfel de asociaÈ›ii, pentru care izlazul este o problemă vitală. Banii obÈ›inuÈ›i de la APIA, pot fi împărÈ›iÈ›i membrilor asociaÈ›iei sau, dacă membrii acesteia hotărăsc aÈ™a, pot fi folosiÈ›i pentru achiziÈ›ionarea unor utilaje, pe care să le poată folosi apoi în comun obÈ™tea sătenilor respectivi. Dacă ei nu – È™i vor căuta dreptatea È™i câÈ™tigul, nimeni nu se va interesa pentru ei, iar "băieÈ›ii deÈ™tepÈ›i" vor prospera în continuare!
Sursa: Ziarul Natiunea
